Rodul meu de lumină
e în verdele mugur închis
unde dorm iernile atingerilor nopţii
nemaifiind altceva de făcut
decât deschiderea ferestrelor larg.
Trupul urcat în trup la vârf
se desface în ramuri cu degete,
tăcerile-mi devin sonore
şi cântă-n soare, dimineaţa.
Inima mea e un banner
pe care nu e scris nimic,
doar din interior mugurele irumpe
seva vieţii-n iubire.
Moartea priveşte cu ciudă
de dincolo de întunericul putred
şi urme a dezamăgire
îi răsar pe faţă.

Comentarii
din interior mugurele irumpe
seva vieţii-n iubire." Pretuire!