O mie de gânduri roiesc în capul meu precum un carusel,
Idei ce vin și pleacă, mă simt agitată, când noaptea se coboară.
Nici nu mai știu a câta noapte e când la miezul noptii
Inspirația mă bântuie până la răsăritul soarelui.
Sufăr de insomnie, mi-e dor să dorm și totuși.....
Somnul nu vine.
Alerg prin pagini și caiete după o crampeie de cuvânt
Mână scrie fără încetare, iar mintea îmi e plină de oroare.
Se ivesc zorii, gândurile se risipesc precum fumul de țigară
Privesc foaia de hârtie, prea multe idei, cuvinte....
Însa somnul nu mai vine...
Katherina Andreescu
-->
Comentarii
insomnia este drumul cuvintelor spre poem, este lacrima sufletului neimpacat de durere si de necunoscut, e calea inspiratiei si lumina din intuneric, acolo unde se naste cu adevarat poemul, ca itnr-un cuptor de idei, un gand prelucrat pana ce devine miraj si stralucire eterna. Mi-a placut... Felicitari!