Trec păsările spre ţinuturile gândului cald,
aştept zilele iernii cu frig în cuvinte,
nopţile tăcerii unde abia mai locuiesc.
Înot printre lucruri, le ascult patimile,
mersu-ţi uşor străbate prin amintiri
unde nimeni nu-l simte.
Surâsul răsare ca o umbră de culoare
într-un colţ de odaie lângă oglindă,
mă uit cum se petrece pe fereastră.
Las la o parte ramurile care-mi bat în geam
şi dau vântului presimţirea că vei veni,
să-mi pui scrisul în insomnii de lumină
în care dragostea respiră-n silabe.
Se face tot mai târziu în aşteptare
de nu mai ştiu să disting semnele
şi cine-mi acoperă inima cu palma
în care-ţi citeam destinul.
aştept zilele iernii cu frig în cuvinte,
nopţile tăcerii unde abia mai locuiesc.
Înot printre lucruri, le ascult patimile,
mersu-ţi uşor străbate prin amintiri
unde nimeni nu-l simte.
Surâsul răsare ca o umbră de culoare
într-un colţ de odaie lângă oglindă,
mă uit cum se petrece pe fereastră.
Las la o parte ramurile care-mi bat în geam
şi dau vântului presimţirea că vei veni,
să-mi pui scrisul în insomnii de lumină
în care dragostea respiră-n silabe.
Se face tot mai târziu în aşteptare
de nu mai ştiu să disting semnele
şi cine-mi acoperă inima cu palma
în care-ţi citeam destinul.
-->
Comentarii