Locul nu-l ştiu, nu se întâmplă nimic, e hain,
arborii se îmbracă cu zăpadă grea,
vântul trece peste păduri călare pe situaţie,
undeva mai departe, o gară veche şi sumbră,
în spate, o bodegă în care se bea viaţa,
cineva înjură, se ridică şi ameninţă;
se face linişte ori poate ceilalţi n-au chef,
prin geamurile sordide trece un tren,
în lumina slabă a peronului, femeia cu nădejdea trădată.
-->
Comentarii