Sub mantia de frunze ruginii şi decolorate petale autumnale,
Ca un modus vivendi, grăbită, noaptea crescândă se-acioaie;
Triunghiuri migratoare cu gâturi alungite, în simetrii opţionale,
Leagănă zarea-n depărtare sub ameninţarea fluturilor de ploaie.
Docile, cu gesturi de negare, frunzele se-aşează pe pământ,
Din tavanul nopţii, luna aprinde simfonii de crizanteme;
Odată cu aerul răcoros, strecurat pe aripi nomade de vânt,
De stropii grei de rouă, pânza de păianjen prinde-a se teme.
Conştient de adevărul toamnei, fă o simplă mişcare tactică:
Potriveşte-ţi sângele după ultimile raze calde de soare!
Când clorofila va reculege lumina din clepsidra galactică,
Orizontul de curgere-a vremii să te găsească tot în picioare.
În cel mai frumos spectru al tranziției de nuanţe şi fiori,
Spectacolul unic de imagini, sunete şi parfumuri nu-i decât o interfaţă;
Fă-ţi timp să priveşti zborul frunzelor transformate în flori
Ca o promisiune a toamnei pentru un (re)început de viaţă!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O1 septembrie)
-->
Comentarii
Mulțumesc, AURELIA! Asemenea.