Hai, să uităm umbrela pe o bancă
Și s-acceptăm a ploii-mbrățișare!
N-aș vrea să-ți sugerez că sunt golancă,
Dar toamna are-o nouă-nfățișare.
Privește aurul tăcut din frunze,
Cascada ce pulsează-n detașare...
Hai, aruncă-ți paloarea de pe buze
Și prinde clipa dulce, detașată
De ploi, de vânt sau reci culori din pânze.
Prezent, șopti iubirea furișată
În dosul umbreluței părăsită,
Iar inima, sub bluza cea flaușată,
Zâmbește zilei, puțin molipsită.
-->
Comentarii