06. (poezie, cybersonet)
~ teoria relativă a nimicului vertical ~
cybersonete despre imposibil
Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.
interviu cu un perete surd (cybersonet DXCV)
– domnule perete ce credeți despre ploaie
el tușește var și scuipă cărămidă:
– ploaia e-o umbrelă fără ploaie
un scaun orb ce stă pe-o rană rigidă
– aveți memorie? am întrebat atent
– am trei urechi și nicio ascultare
îmi cresc ferestre-n somn perpendicular lent
și port pe frunte-o ușă migratoare
– de ce tăceți? insist aproape frânt
– vorbesc atât de tare că nu m-auzi
îmi urlă liniștea din ghipsul sfânt
și sparge ceasuri moi în colțuri surzi
apoi m-a întrebat: – azi ce mai vreţi
și-am înțeles că eu zidit eram între pereți
rima: abab bcbc cdcd ee
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii