Străinule ce baţi la poartă,
Opreşte-ţi truditul pas…
Ca pe un orb ţinut de mână,
În şuierat prelung salută ivirea zorilor
Din umbra marilor poeţi
Şi din carminul de pe buze
Ca într-o carte înţeleaptă
În aplauzele mute ale întâielor dureri.
Pe sub sălciile ude,
Răsună-n poarta veche trei lovituri...
Te-ai dus să-ţi plimbi pe ţărm urâtul
Înşelătoarelor ce mor
Din somnul fără deşteptare
În aiurări de vânturi funerare.
Şi-n flacăra scurtă, ce-o scapără amnarul,
Rostogolită spre farul ce scânteia în port,
Pe negrul apelor murdare,
Tristeţea-acelor romanţe veşnic vagabonde
Ca nişte păsări albe-n zbor...
Plecaţi...
E obosit străinul
Şi-ar vrea să doarmă...
Şi-ar vrea... să mor.
Bibliografie : Poezii,
Editura Porto-Franco, 1993
-->
Comentarii