Înzidiri de ceaţă-mi cuprind ochii
Şi-asemenea durerii ce urcă dintr-o rană,
Din noaptea grea, când umbrele mai ard pereţii,
Un strigăt de chemare în mine te adună.
Adorm şi gândul mi-e cu totul în derivă,
Temple de ceaţă în juru-mi se ridică.
Plecarea ta, chiar scurtă, cu rana ei mă doare –
Averea mea de suflet rămâne-n… ipotecă.
-->
Comentarii