Ispita morţii

Mă ademenea ispita-n capcană
Şi eu îi dădeam nehotărât ocol
Când începusem ca să beau o cană,
Să-nchei cu moartea un fel de protocol.

S-a întâmplat, frânghia cu ureche
Atârnată din tavan până la gât
Să nu mă aibă-n laţul ei pereche,
Să mă cutremur de frică, şi atât.

Nişte hulubi îmi ciuguleau din mână
Firimituri de pâine şi de stele,
Nuntire a fost, nunta se amână,
Un fulgerl alb scapă din cer inele.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->