lumea se sfârșea
și noi rămăsesem datori
cu toate săruturile neconsumate
ale acestei lumi
ploua amarnic
cu deznădejde şi înfrigurare
ploua cu nevoia secetei
și cu disperarea potopului
prin tine se descătuşau
tunete necruţătoare
prin mine sfâşiau
fulgere răsfrânte-n arcuiri
într-un târziu ai adormit sfârşit
lângă coapsa fierbinte a gândului meu
pe marginea unui sărut lung şi disperat
de sfârşit de lume
cu buze sângerânde m-am ridicat
te-am înfăşurat într-un vis
și cu un singur gest
am oprit ploaia
-->
Comentarii
Cew bună ar fi acum o ploaie răcoroasă sub care să ne sărutăm ca-n poem....
Citit cu drag, Dan
Poezia ta, ca şi proza, superbe.
Superbe versuri , felicitări !