Nu te apleca la frunze. Doar obrajii (în)roşesc, iubire.
Nu am teamă, dar nervii îmi tremură pielea
şi vorbele nu-şi au loc de gura privirii
din ochii aruncaţi în zare.
Rup distanţa dintre noi,
ca pe un fir de aţă şi-l înnod
bine, strâns, cu sufletul. E dorul.
Dorul din urna speranţei. E darul primit – viaţa.
18.11.2014, ora 17, 09’

Comentarii
multumesc din suflet Ioan, o seara asa cum ti-o doresti, Marius
multumesc mult Dy, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
multumesc mult Lenus, o zi frumoasa, Marius
Frumoase versuri!