iubire

iubire

 

mâinile mele iubesc,

se întind către cer

să pipăie infinitul,

picioarele mele iubesc

iarba şi lutul din care

am fost născuţi,

ochii mei iubesc

frumosul şi lumina

şi coapsele Venerei;

toată fiinţa mea iubeşte

şi se îndoaie ca trestia

când, în locul de iubire,

îşi face loc hulpava ură:

atunci se adună

în sufletul meu

toţi lupii pădurilor

şi urlă dureros după

 o halcă de fericire…

 

 

 

 

miercuri, 10 iunie 2015

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • MUlţumesc pentru aprecieri Mimi. Mulţumesc Anei M unteanu Drăghici pentru analiza sumară a poeziei.

  • In acceptiunea poetului ION IONESCU BUCOVU,iubirea poarta valentele cerului si ale pamantului prin ingemanare:,,mainele mele iubesc,/se intind catre cer/si pipaie infinitul, /ln timp ce:,,picioarele mele iubesc/iarba si lutul din care/a fost nascuti,/Invesmantat metaforic,poemul emana emotional fiorii unei mari poezii.Iubirea e traita cu aceeasi intensitate ca si dezamagirea cu gust amar de ura:,,cand,in locul de iubire,isi face loc hulpava ura,,Toate expresiile trecute prin sufletul poetului sunt de natura sa sugereze intensitatea trairilor umbrelor si luminilor iubirii.Un efect aparte are apelul la auditiv,cand toate resentimentele declansate de stinsa iubire,sunt legate la un loc prin urletul lupilor.Simbolul devine forta cuvantului:,,atunci se aduna in sufletul meu/toti lupii padurilor/si urla dureros dupa/o halca de fericire...Astfel darui,'urletul''devine cantec...

  • E cea mai dulce și cea mai greu de găsit. .. trebuie să fii un bun vânător și mai ales norocos ca să te poți bucura de gustul său deosebit...
Acest răspuns a fost șters.
-->