Oricât de greu ți-ar fi în astă lume, dacă iubești și ești și tu iubit,
Chiar de invidia mai face „spume”, în cei care te vor nefericit,
Tu vezi de drumul tău ce-i lin și drept, iubirea să îți fie călăuză –
Căci dragoste te face înțelept, iubita îți va fi precis și muză!!!...
Iubirea n-are loc doar în palate, o bojdeucă dacă-o ai și-o-mpărțești,
Cu ființa ce-i născută chiar și-n sate, iubind, spre stele poți să năzuiești!!!
Cu ea alături, totul e lumină, în miez de noapte când e lună nouă –
Iubirea n-are leac și n-are vină, e adăpost chiar dac-afară plouă!!!...
Decând Adam și Eva se iubiră, îm Edenul pustiu și poate trist,
Au răsunat mereu cântări de liră și când iubești, „rămâi ca la dentist” –
Cuvintele devin neînsemnate, tandrețea, gingășia se așează,
Iar sufletul vibrează-a plinătate, iar fericirea ține și durează!!!...
E-un pleonasm chiar titlul poeziei, căci PANACEU e un superlativ,
Dar motivat în numele-armoniei, căci dragostea mă face emotiv
Și am pierdut semantica iubirii, obișnuite, până spre extaz –
Dând numele de „PANACEU” al firii, schimbării necesare de macaz!!!...
-->
Comentarii