Despre Iubire și Răbdare se spun multe. Fără nicio îndoială, cu toții cunoaștem sensul acestor cuvinte, care fac parte din viață, și mai ales din noi înșine. Fiecare dintre noi avem un fel de-a iubi ori avem mai multă sau mai puțină răbdare. Amândouă înseamnă foarte mult și indiscutabil, nu am putea trăi fără ele, viața nu ar avea niciun sens dacă ele nu ar exista.
Dar acum am să încerc să vă spun o părere personală despre ele.
Eu cred că iubirea adevărată este cea mai mare comoară a unui suflet. Ea înnobilează sufletul și îmbogățește omul pe dinafară și pe dinăuntru. Din primul moment în care omul iubește, atunci dăruiește în jurul său tot ce-i mai frumos din el însuși, și dăruind totul, se transformă în tot ceea ce înseamnă frumusețe. De aceea se spune că frumusețea fizică este trecătoare și că cea interioară rămâne. Când iubește, omului îi strălucesc ochii într-un mod deosebit, zâmbetul și mimica feței au o lumină aparte. Practic, însăși viața se oglindește limpede pe fizionomia sa. Și din drag se nasc răbdarea, compasiunea, susținerea morală sau cea fizică, atunci când este cazul.
Pe scurt, iubirea adevărată nu are limite, pe ea o primim de la Dumnezeu, dar noi suntem liberi să iubim pe cine dorim sau ce ne place nouă. Din păcate, cu răbdarea este altfel, pentru că ea este una din virtuțile umane, și pe ea o simțim la fel, dar o dăruim cu măsură, în funcție de câtă iubire primim de la persoana iubită sau de la ceea ce iubim. Cum am mai spus, fiecare dintre noi avem un fel de-a iubi ori avem mai multă sau mai puțină răbdare.
Iubirea îți dă o forță supranaturală sau neștiută de tine însuți și de cei din jurul tău. De multe ori, îți dă acea putere de-a înfrunta apa, pământul și focul pentru persoana iubită. În numele iubirii faci atât fapte bune, cât și rele, faci orice. Omul iubește cu ochii larg deschiși, dar și cu ei închiși, când iubește, nu mai contează nimic! Spunând mai înainte despre răbdare că este o virtute umană, atunci ea are limită, pentru că noi oamenii nu avem și nu vom putea avea niciodată acea putere divină de-a dărui la infinit așa cum dăruiește Dumnezeu.
Oricât de nelimitată ar fi iubirea adevărată, răbdarea își are limitele ei atunci când nu i se răspunde la fel. Oricât de mult ar iubi omul în viață, se întâmplă și unele evenimente în viața sa, care sunt ca o foarfecă. Și când acea foarfecă începe să taie puțin câte puțin, atunci și iubirea pleacă spre altceva sau altcineva. Toate au o limită în lumea asta și în sufletul omului, în afară de iubire.
Mihaela Moșneanu
Comentarii
Mulțumesc, doamna Aurora!