Mașina gonea pe drumul de munte, scoțând din când în când un zgomot ascuțit. Erau numai ei doi în mașină… El stătea la volan cu privirea înainte și fața crispată. Două cute îi brăzdau obrajii, ce se adânceau când strângea dinții.
Ea stătea pe scaunul din dreapta al mașinii, privind pe fereastră, spre întunericul de afară. Prin geam, se oglindea chipul ei gingaș ce părea ieșit dintr-un tablou făcut de un pictor îndrăgostit de gingășia și frumusețea ei. Mâinile - cu degete lungi și subțiri i se odihneau în poală. Trupul ei - cu forme rotunjite emana o senzualitate ce-l înfuria.
El se uita la ea și o privea posomorât, strângând mâinile pe volanul mașinii. Din când în când, pieptul femeii se mișca într-un oftat adânc și cu fiecare oftat, sânii ei parcă vroiau să se strecoare afară din strâmtoarea bluzei. Apoi coborau brusc, ca o renunțare la tot...
Privirile lor se încrucișară și două fulgere ascuțite, ca niște cuțite, pătrunseră în sufletul ei, aflat în ascunzișul din dosul sânilor, care urcau și coborau, stârnind ispita în mișcarea lor. Pe el gelozia îl macina continuu, tentația cărnii îl înfuria, mânia îl făcea să nu mai judece clar. Privirea îi căzu pe mâinile femeii, care deşi păreau nemişcate, aveau un tremur uşor, care îi întăreau şi mai mult suspiciunile. Minciuni și gânduri ascunse, își spuse.
Era convins că acea senzualitate și ispită pe care o emana, erau oferite în dar la toți ochii care o priveau și o doreau tainic, în gândurile și imaginația lor. Puteau astfel să-și potolească poftele trupului ei, devenind, fără să vrea, amanta imaginației lor....Gândul că ea dorea să le provoace astfel de senzații, să stârnească în ei pofta cărnii, dezbrăcând-o din priviri, să se bucure de trupul ei diafan, de pielea ei catifelată, de spasmele dăruirii, îl chinuia până la disperare. Suferința femeii i se părea falsă, cuvintele ei - vorbe deșarte, plânsul ei - lacrimi mincinoase.
Noaptea se lasa încet, iar farurile mașinii luminau brazii, care stăteau de strajă pe marginea drumului. Femeia privea tristă la luna care apărea și dispărea în spatele lor. Lumina caldă a astrului se oglindea în geamul mașinii, iar femeia își închipuia că e părtașă la suferința care o încerca. Tristețea ochilor ei ar fi înmuiat orice suflet, oricât de rece ar fi fost. Ar fi vrut să vorbească, să-i explice…dar duritatea din privirea lui o îngheța şi cuvintele îi rămâneau în gât, fără să poată scoate nici măcar o silabă...
După un timp, în spatele unei perdele de brazi, își făcu apariția cabana, frumos luminată, unde își programaseră micul lor concediu. El se învârti cu mașina în jurul cabanei, până găsi un loc de parcare. Femeia ieși ușor din mașină și cu pași mărunți se îndreptă spre recepție. În spatele ei, bărbatul, cu cele două genți în mână, o privea atent, îi urmărea fiecare gest. După completarea formularelor și îndeplinirea formalităților, își luară cheile și urcară la etajul unu, unde era camera lor.
Încă nu intraseră în cameră, când un bărbat, cu o statură impunătoare și ochi pătrunzători, ieși din camera învecinată. Ajuns în dreptul femeii, o salută privind-o cu admirație, apoi trecu mai departe, coborând scările spre ieșire. Femeia își lăsă ochii în pământ și se opri o clipă, în dreptul ușii, apoi deschise și intră în cameră.
În acelaşi moment, bărbatul aruncă furios gențile pe pat și se repezi la ea, trăgându-i două palme. Pe fața ei, lacrimile curgeau şuvoi, lăsând urme peste semnele roșii lăsate de palmele bărbatului. În privirea femeii se citea o suferință intensă, un zbucium interior, ca o zbatere de aripi ale sufletului…Nu înțelegea cu ce a greșit și de ce merită aceste lovituri, iar buzele ei nu reuşeau să scoată niciun sunet.
Într-un târziu, gestul nestăpânit îl trezi pe bărbat în față unei realități penibile. Rămase în fața ei umilit şi rușinat, încercând să-i ceară iertare. Scoase din buzunar o batistă și cu multă tandrețe începu să-i șteargă lacrimile. Făcea acest lucru cu gesturi ușoare, ca o mângâiere, uscând lacrimile de pe fața ei…
Deşi durerea din suflet persista, ea îl iertă, oferindu-i un surâs plin de îngăduință. Un sentiment stânjenitor de rușine se furișă în sufletul bărbatului, care se așeză lângă ea, iar cu brațul îi cuprinse umerii, trăgând-o tandru spre el, simţind, în sfârșit, clipa regăsirii. Femeia se apropie sfioasă de el și își cuibări capul la pieptul lui. Buzele lui fierbinți se lipiră de fruntea ei și rămaseră așa, într-o sărutare, din care parcă nu mai vroiau să se dezlipească. Cu mâna cealaltă o cuprinse de mijloc și o lipi de el, apoi îi alunecă mângâietor pe rotunjimea șoldurilor, trăind fiorul regăsirii, plăcerea ispititoare de-a redescoperi că îi aparține cu totul. O luă în brațe și se așeză pe singurul fotoliu din cameră, cu mâinile lui puternice îi mângâie forma sânilor, bucurându-se de rotunjimea și căldură lor. Degetele ei subțiri se afundară în părul lui și îl răvași, era o mângâiere tandră și pasională în același timp. Buzele lui se apropiară de ale ei, sărutând-o cu toată pasiunea și durerea pe care o simți în sufletul lui. În scurt timp, trupurile lor încinse se contopiră într-un joc al dăruirii și pasiunii, cu inimile bătând într-un ritm numai de ei știut.
Aşadar, înțelepciunea ei îi dăruise posibilitatea să treacă peste suferința îndurată, arătând înțelegere, dăruire, iubire, iertare ....
-->
Comentarii
Multumesc Agafia, zi minunata sa ai.
Am petrecut clipe de reala incantare lecturand acest text
Mulțumesc dragă Aurora, mă bucur ca ți-a plăcut. Cu drag!
Doamna Claudia, vă admir măiestria pe care o afişaţi
în proză...atât de natural, curat, plăcut, încât cititorul
pur şi simplu alunecă până la final pe nesimţite...
Felicitări!
Mulțumesc dragă Lenuș. Seară minunată să ai.
Am citit cu mare plăcere...Felicitări!
Cu drag!
Mulțumesc Liviu. Sărbători fericite!