| Pe colţul alb al fluturelui-stea Zăresc stindardul tău, iubita mea... Întâiul tău sărut,sărutul cast Ce-n gânduri şi în suflet mi-a rămas. Aş vrea să-mi crească aripi ca să zbor... Zadarnic cer la tine ajutor... în lumea ta de vise străluceşti... Mă chemi în somn...dar oare ma iubeşti? Mă doare pleoapa nopţilor de sticlă... Din ochiul meu durerea se ridică Şi lacrimi împletite-n raze ning Cuvinte care sufletul ţi-ating. Tu străluceşti mai tare-atunci şi plângi În leagănu-ţi de lacrimi când te culci. Sub pleoapa grea de plâns te doare geana Şi nimeni nu-i să-ţi oblojască rana. Mă chemi atunci la tine sa mă-ntorc Cu un mănunchi de umbre reci mă joc Şi braţele-mi întind spre Demiurg Şi-ncerc de-acum, lumina să-ţi ajung. Se tremură-n adâncuri lacul...Trec Să te cuprind de braţ în zbor,încerc Dar ani-lumina încă ne despart Şi ochii-ţi de rubin zadarnic ard. Trec nopţi la rând...Şi câte zile trec!... În lumi de galaxii şi-n vis mă-nec... Mi-e trupul pasăre cu aripi frânte... Când ochiul gol in vremuri mi se-ascunde. Frânturi de ere-şi cern nemărginirea... S-a stins demult în urmă-mi omenirea Eu caut să peţesc steluţa care S-a zămislit în neştiuta zare. Şi iata ca-m ajuns la Tatăl-noapte... Călcam cu umbre de trecute şoapte Pe pajiştea de stele adormite. Mirific vis...Şi-acum mi-aduc aminte... Îngenunchiând cu gândul, cer iertare... Mărite-Tată, stele căzătoare Fruntea-şi apleacă...talpa ta de sticlă Le poate sfărâma la o adică... Dar inima de-acum înfrântă-ţi este... O stea dintr-o frântură de poveste În măreţia încă-i mă aşteaptă Şi lent, de dor, se stinge biata fată... -Şi ce-mi dai tu în schimbul ăstei stele? -Îţi dau speranţa de-a mă înălţa. -Lasă-mi iubrea vieţii pasagere Iar ea `naintea ta,va-ngenunchea. Dar oare ce fac eu fără iubire? Sub care umbră să m-adăpostesc? Nu voi gasi un strop de fericire Şi-atunci ce rost ca-n lume mai trăiesc? -Ne duelam? Cu lacrima şi strofa Pe umbra nopţii scriem:"Te iubesc". S-a stins apusul zilelor de mâine Dar sângerânde răni mai strălucesc. Pe ametistul grav al înserării Un el şi-o ea de mână s-au luat... Iubirea a invins eternitatea Şi soarta lumii nostre s-a schimbat. Sunt candele aprinse sub vulcanul Iubirii voastre. Şi ecouri reci Ţi-ademenesc aducerile-aminte În lumea lor dac-ai să vrei să treci Prelung ca versul unui clopot trece Timpul rămas in versuri de demult Şi din aceasta filă de poveste Eu inceputul încă-l mai ascult. |
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii