Iubiri…oglindite

 Privește-mă-n oglindă iubito

 Să-ți văd întreaga splendoare,

 Ca valul o stâncă izbind-o

 Tu ai in irisi culoare. 

 

 Sau cerul tulbure-ntr-o vară 

 Ți-a dat când s-a-ntunecat

 Culoarea lui într-o seară 

 Înainte de-a fi plecat ?

 

 Privirea străpunge oglinda,

 Străpunge și sufletul meu,

 Direct în pieptu-mi izbit-a

 Și inima îmi bate mai greu.

 

 De dorul nebun după ține

 Din piept mi-aș scoate-o acum

 Și toată ți-aș da-o, știi bine,

 De-aș ști c-o iubești orișicum.

 

 Căci fără ea eu trăi-voi

 O veșnicie în paradis,

 Dar fără ține iubito

 Voi fi rătăcit într-un vis.

 

 Un vis…cosmar mai degrabă

 Într-o lume ternă pustie

 Și-atunci tu stai și te-ntreabă  

 Cumva de-o vrei moartă sau vie.

 

 Dar simte-o întâi izvoranda 

 De dragostea ce ne-a cuprins,

 Iubito privește-n oglindă,

 De-amorul tău sunt învins.

 

 Căprar Florin 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc frumos Mimi ! 

  • Frumoase versuri! Cea mai dulce capitulare este în fața dragostei!
  • Multumesc frumos Aurora !

  • Din farmecele iubirii revărsaţi cascade lirice deosebite...

    Felicitări!

    .

    Aurora, cu încântare

Acest răspuns a fost șters.
-->