Iubiri pagane de demult,
cu chipuri neuitate,
parc-au făcut un legământ -
la noapte să mă-ngroape.
Se adunară în amurg,
de mână agăţate,
șiroaiele din ochi le curg
pe piepturi dantelate.
Apoi se prind, ca din senin,
un dans pios să facă,
iar dansul trist si anodin
mă strânge ca o teacă.
Cu faţa-ntoarsă înapoi,
străin m-ascund de ele,
dar roată fac, cu sânii goi,
singurăţatii mele.
Le strig pe nume, ca-n trecut,
dar mă privesc haine
și-n roata dansului tăcut
mă spânzură pe mine.
Comentarii
Vă mulțumesc frumos, Aurelia AlbAtros, pentru popas, lectura versurilor și cumentariul frumos lăsat aici! Onorat!