Izbeşte-mă de mare,
o voi lăsa
să-mi creasca-n carne grote, adăpost
vapoarelor.
Izbeşte-mă de mare,
până când oasele
vor picura azur…
sirenele,
purtând pe braţe
leşuri sidefii de marinari,
vor aşterne pat
din plete verzi.
Izbeşte-mă de mare,
o voi lăsa
să crească-n mine
pescăruşi,
şi chiparoşi,
să culeagă nopţi…
spirala fricii
se va resorbi
şi lumina
va umple pururea
înaltul
şi adâncul.
Comentarii