Jertfă
de Gabriela Mimi Boroianu
26.07.2020
*
Cărămidă roșie de soare,
Unsă cu pământ cântat de nori,
Mă zidește zâmbet în cicoare
Pentru plânsul șoaptelor din zori
Şi mă-mbracă haină de vâltoare
Peste flacăra durută-a unei mori,
Când din doina blândă de răcoare
A rămas doar gura unei flori!
*
Cărămidă neagră de furtună,
Răsturnată-n şanţ tăiat de ploi,
Te ridică-n secerat de lună
Şi dezbracă arborii de soi;
Fă-i pe toți la una, şi-i adună -
Ţarcuri - sufletelor de strigoi,
Mie dă-mi viori de noapte bună
Să reneg tăcerile din noi...
*
Cărămidă vânătă de vânt
Dezrobește muza de poeți,
Când în boaba dulce de cuvânt
Au sădit sămânță de scaieți!
Mă adună vers doinit în cânt -
Împletire risipind tristeți,
Cărămidă, inimă de sfânt
M-ai jertfit lumină acestei vieți...
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos, domnule Ioan!
Mulțumesc frumos, Nicoleta!
Un mesaj ca un strigat, intr-o lume rece.
Mulțumesc frumos, Paul!
Typo: „MIE dă-mi viori...“