E timpul luminilor din frunze bătucite de vreme
şi oameni sunt între pământ şi cer
şi rodul de peste ani se aşterne
în cămara cu paznicii dintre ţinuturi.
Îşi cer simbria, ofranda de lut, de suflet şi lacrimi în ninsori
coboară de la munte cât încă mai e cald aici, la noi, din foc
se încinge apa şi lemne cad buluc, strivesc
şi vieţi rămase-n urmă, sunt plânse-n timp.
E toamnă tată
şi încă ard lumini
şi noi (ne) măturăm pe rând.
E jertfa noastră şi ne cernem.
Ne iartă Doamne! Mă-nchin.
17.11.2015, ora 15,25’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Gabriela, o zi binecuvantata, Marius