Cine răstoarnă brazde pe ape?
Cine îmi ară prin gânduri?
Ploaia de toamnă mă întristează
când plânge pe geam,
ca pe obrazul multor dureri.
Când tulbură lacul
mi-e imposibil să găsesc o mângâiere
dezolării de a nu fi poet.
Nu mai văd stolurile de aripi ale timpului
trecând deodat` peste mine.
Atunci, mă preschimb într-o frunză
timp de o atingere
şi mă joc de-a
„tinereţea fără bătrâneţe.”
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Lenus, iti multumesc f. mult pt. aprecieri!!!!!!!!!!!!!!
Mircea, iti multumesc pt. vizita si lectura, prietene!!!!!!!!!!!!!!
Minunate versuri
...cu apa vie, a poeziei tale...