joc de-a dragostea
tu ești vară, eu sunt vară,
amândoi mângâiem iarba
și cu gândul jucăuș
ne-am trezit într-un culcuș,
privind cerul plin de stele,
pajuri se rotesc pe sus,
și în lună un oier
treaz acum în miez de noapte,
paște oile pe cer.
cerne vremea pulberi-aur,
cad năframele pe noi,
trece-un vânt de mângâiere
ce coboară din zăvoi
și în tinda nopții sure
ne împărtășim veninul
dragostei de amândoi.
și în noapte ne-am pierdut
și ea mută și eu mut
și-n nespusa de risipă
noaptea s-a făcut o clipă,
pica roua peste noi,
trupurile-nmugurind,
era mied, era dulceață,
dulcea mea, iubire hoață.
vineri, 28 august 2015
-->
Comentarii
Jocul s-a terminat
eu nu eram femeie,
tu nu erai bărbat.
Eu am fost frunză...
în vântul şuierător şi rece.
Tu, un vapor în larg
cu mii de pavilioane la catarg.
dar ludicul din iubire poate fi şi ca cel trăit în versul dumneavoastră... Preţuire!