M-am refugiat în vocea explozivă a unei femei nervoase
când argumentele nu mai însemnau nimic
ci doar acceptarea stării de fapt.
Oamenii se plictisesc repede şi renunţă,
nepăsarea îi căleşte în abordări subiective,
nu-i interesează
dacă nu-i afectează personal.
Nu vreau să fiu în mijlocul evenimentelor
prefer să aştept să se cearnă lucrurile,
femeile sunt un fel de termometre ale fierberii
şi apoi se lasă seduse de sfârşitul împăciuitor,
eu le iubesc aşa cum sunt
şi le solicit chiar ajutorul.
Nu mă voi război cu ele niciodată,
mai bine le apropii pe rând
cu recunoaşterea iniţiativei lor
de a controla subiectul
şi mă hrănesc din voluptatea lor
până devin atât de flexibile
ca pisicile aristocrate.
-->
Comentarii