Mă doare umbra ce mă ține
când vreau din nou să mă înalț,
cu gând smerit, în zări senine,
pe geana cerului de smalț.
Nu cred în prevestiri citate,
cu glas abrupt, de careva,
nici în păreri de rău strigate
în cântecul de cucuvea.
Am doar o simplă prevestire,
ce trece peste timp dansând,
sosită să îmi dea de știre
că-aluneci într-un joc secund.
Plăceri trecute revopsite
pe malul strâmt al altui râu
sunt doar ecouri regăsite
târziu ... în spicele de grâu.
Nu-ți face brâu din amintire,
dar nici din vechile povești
ce câteodată-ți dau de știre
din calea mea să te ferești.
Desprinde-te de mal și du-te,
precum cometele se duc,
lăsând secrete neștiute
în legendarul cuib de cuc.
De vei veni-napoi vreodată,
în alt costum de carnaval,
nu mă privi nevinovată...
cu ochi rotunzi din fals opal.
M-am vindecat de neuitare,
plecările-ți îmi par firești –
vei fi doar umbra călătoare,
cometa tristelor povești...!
-->
Comentarii
Uau, cu câtă hotărâre
O umbră blândă-mi dă de știre,
Că cineva e... supărat.
Trece, căci altfel ar fi păcat.
A trecut demult Dorina, dar uneori amintirile nu-mi dau pace (probabil bătrânețea!). Mulțumesc frumos pentru trecere, lectură și mesaj!