bărbatul pe care îl iubesc
îmi urcă păpușile în pod
a început de ieri
câteodată lasă un inel
din somnul cu vise
atât cât să lungesc capătul cozilor mele
cu încă o zi
și tulbură apele oglinzilor
înainte de a stinge lumina
uneori i-aș întinde
ultima bătaie de inimă
singura poezie îngânată obsesiv
până aproape de boală
apoi aș turna valuri de cafea
în prăpastia rămasă
până coastele prind ochi
câteodată clădesc o punte
din creangă de măr înflorită
și-i trimit pe rând degetele
tatuate cu fluturi
apoi învăț noi rugăciuni
zidind cuiburi
pe locurile unde purtam brățări de păpădie
atunci când vine
poarta o altă mască
el și păpușile
cărora le-am desenat alt chip cu penița
sau le-am ascuns picioarele în sertar
de frica întunericului
...și îmi scurtez rochița
cu încă o margine de tiv
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
ma bucur, ca-ti place
absolut superb ce mi-ai postat.....
Frumos poem! Felicitari