Jocuri de cuvinte – femeie (2)
Geografie lingvistică
Femeia universală
Moto: „Femeia şi oglinda se acceptă/ Într-un tandem de două antiteze:/ Oglinda nu vorbeşte, dar reflectă,/ Dama vorbeşte făr'să reflecteze.” (Oglinda versus femeia, de Anda Andrieş, din Epigrame cu şi despre femei, 2010)
Domnilor neomarxiști, analizând o creație a lui Michelangelo, scânteia sau fluxul energetic dintre degetul Creatorului şi cel al lui Adam se zărește atât de bine, încât am putea crede că opera sa este încărcată de o imensă energie pozitivă. La o analiză minuțioasă s-a constatat că sfera în care este pictat Creatorul este izbitor de asemănătoare cu creierul uman. Oare ce a vrut să transmită Michelangelo prin acest fapt?
O simplă comparație
Se pare că Michelangelo a omis voluntar să-i mai picteze degetele pentru a scoate în evidență cât mai bine această componentă importantă a creierului uman.
Glanda pituitară este o structură mică la baza creierului situată în interiorul unei șei osoase protective. Ea este cea mai importantă glandă din sistemul endocrin (hipotalamus, glanda pituitară, glanda pineală, glanda tiroidă şi paratiroidele, pancreasul, suprarenalele, glandele de reproducere – ovarele şi testiculele). I se mai spune și glanda maestru (conducătoare), pentru că îşi produce propriii hormoni, dar influențează, de asemenea, secreția hormonală a altor glande. Această glandă controlează intestinele, vezica, uterul, stomacul şi splina.
Crearea lui Adam (Michelangelo, Capela Sixtină)
Printr-o comparație simplă a contururilor celor două imagini (forma creierului uman şi forma sferei din care provine Dumnezeu), realizăm că spațiul este unul şi același. Dumnezeu provine dintr-un mare creier, identic cu cel uman, şi de acolo i-a oferit viață primului om de pe Pământ.
O altă ciudățenie este glanda pituitară, care se observă foarte bine în fresca din Biserica Sixtină şi care este înfățișată de piciorul unui înger.
Şi atunci nu putem să ne întrebăm decât: care este mesajul codificat din spatele acestei opere de artă? Oare maestrul Michelangelo a vrut să sugereze că Dumnezeu este o inteligență deosebită, un creier care poate să pună în mișcare întregile legi universale, sau pur şi simplu Creatorul este doar în mintea umană?
Operele de artă au prezentat în multe feluri femeia. Și pe la noi literații au făcut referiri la „sexul frumos/ un pisc de munte scorburos/ pe care-l urci de sus în jos/ când faci pe alpinistul caraghios” (Minulescu). În socialism femeia era cea prezentată de constitiția RPR („Femeia în Republica Populară Română are drepturi egale cu ale bărbatului în toate domeniile vieții economice, politice, de stat și culturale.”).
Ca atare, poetul proletcultist Dan Deșliu s-a repezit să amintească și de femei, dar și de tâlharii de burghezi („Acolo unde-au huzurit tâlharii, –/ Râd astăzi voinicește făurarii.../ Râd oamenii muncii, /Râd femeile, pruncii.”). Nu precizează dacă râdeau de cineva sau de ceva...
Poate îl citise pe Cezar Petrescu, cel care descria frumos o femeie, fără bancuri cu blonde („La fereastră, o femeie cu părul de aur, cu ochii ca florile albastre ale câmpului... rezemată de bara de alamă îl privea cu milă.”). De, compasiune, nu era timp de bancuri, că urma războiul...
Că de, femeia poate fi și măritată sau căsătorită, cum o descria Coșbuc („Achim era-nsurat/ Cu fata lui Mihai Terinte:/ Femeie bună și cuminte,/ Cum alta nu găsești în sat.”). De, avea un adam prizonier și mai târziu, conform acordurilor de la Geneva, prizonierului trebuia să i se asigure trei mese pe zi, dintre care una caldă. Coșbuc nu știa de aceste aciorduri viitoare de după moartea sa.
Un fost prizonier, Bujor, caracterizează și adamul care poate fi nevrednic („Se învinovățea pe el însuși, știind cât e de puțin vrednic de femeia lui care i-a fost totdeauna credincioasă.”). Credința era în adamul ei sau în Dumnezeu? Nu ne precizează. Creangă arată și calitatea de mamă a unei femei („Nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet.”). Păi dacă ar fi existat atunci UE și USR nu năștea și Ipate? N-ar fi fost și el părinte 1 sau părinte 2?
Bărbat adevărat
Iată ce scria Denis Diderot într-o enciclopedie despre femeie: „Diferitele prejudecăți cu privire la raportul de excelență dintre bărbat și femeie au fost produse de obiceiurile popoarelor antice, de sistemele politice și de religiile pe care le-au modificat la rândul lor.
Cu excepția religiei creștine, care a stabilit, așa cum voi spune mai jos, o reală superioritate a bărbatului, păstrând totuși femeii drepturile egalității. […] Un proverb ebraic limitează aproape toată priceperea femeilor la treaba lor, iar Sofocle spunea că tăcerea era cea mai mare podoabă a lor. Printr-un exces opus, Platon vrea ca ele să aibă aceleași ocupații ca și bărbații. Vezi al cincilea dialog Πολιτειῶν.”
Dăm textul în franceză: „Les divers préjugés sur le rapport d’excellence de l’homme à la femme, ont été produits par les coutumes des anciens peuples, les systèmes de politique et les religions qu’ils ont modifiés à leur tour. J’en excepte la religion chrétienne, qui a établi, comme je le dirai plus bas, une supériorité réelle dans l’homme, en conservant néanmoins à la femme les droits de l’égalité. […]
Un proverbe hébreu borne presque toute l’habileté des femmes à leur quenouille, et Sophocle a dit que le silence était leur plus grand ornement. Par un excès opposé, Platon veut qu’elles aient les mêmes occupations que les hommes. Voyez le cinquième dialogue Πολιτειῶν. [Denis Diderot, Encyclopédie, article «Femme (Anthropologie)», 1772]”.
Cadou!
De marchizul de Sade ați auzit, de la care vine cuvântul sadism. Iată ce credea despre femei: „Niciodată n-ar trebui să îndrăznești să le judeci pe femei după masca lor ipocrită.” („Ce n’est jamais d’après le masque hypocrite des femmes qu’il faut s’aviser de les juger.” [Donatien Alphonse François de Sade, La Prude ou La Rencontre imprévue, in Historiettes, Contes et Fabliaux, 1788, édition 1926]).
Lăsând scriitorii în pace, jucându-ne cu cuvintele, prin lume femeii i se zice și creatură (desuet, în Quebec: créature, criature), damă (în România, în Franța dame, de unde îl moștenirăm), fiică a Evei (în franceză fille d’Ève), gagică în argou, îmrumurat de la țigani, care are și masculinul gagiu (din țigănescul gadji, „care nu e țigan”, cuvântul fiind împrumutat ca argou și de francezi, gadji, pentru ambele genuri).
Francezii îi mai zic femeii meuf, feumen (focoasă), familiar gazière (găzăriță), gonzesse (persoană șic), peiorativ grognasse (femeie ușoară, curvă). Lasă că și noi folosim cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă [Sinonime (2002)], dar și femeie penală sau fetiță penală pentru un homosexual pasiv, de tip UE și USR, chiar și femeie cu condicuță, expresie eufemistică pentru prostituată. [Argou (2007)].
Folosim noi cuvântul ... și pentru politicieni!
Conform acestui ultim dicționar de argouri, pentru o femeie frumoasă folosim și alivancă, amazoană, animal, bucățică bună, cadână, damă cu manșoane, exemplar, feliuță (bună), holdană, o grădină de fată, mandarină, mesadă, piesă de elicopter, pralină, șeică, șerpoaică, vampă. Nașpa, nu?
Grija femeii mamă!
Colegul de curs la Hamburg în 1978, Boileau, atunci căpitan, acum colonel în retragere și posesor de vii și crame pe valea Loarei, îmi amintește că francezii foloseac și souris, „șoarece” și typesse, „tipă”, comunicându-i și eu argourile noastre și că folosim și noi tipă, împrumutat de la ei. Cerându-i lămuriri despre souris, mi-a amintit instrumentul mouse al calculatorului și că pe o damă ntrebuie să o plimbi cum plimbi mouse-ul (frațuzitul souris)!
Damă (stăpâna casei, se mută unde vrea, din latinescul domina)
Tot el îmi amintește expresiile și cuvintele din franceză femme à barbe (femeia bărbat bine), femme à tout faire (femeia care face de toate), femme au foyer (casnică), femme d’affaires (femeie de afaceri), femme d’État (femeie de stat), femme d’honneur (femeie de onoare), femme de chambre (cameristă), femme de charge (menajeră), femme de journée (femeie de zi), femme de lettres (scriitoare), femme de mauvaise vie (femeie cu o viață proastă), femme de médecine (femeie medic), femme de ménage (menajeră), femme de peine (femeie a durerii), femme de réconfort (femeie de mângâiere), femme de rien (femeie de nimic), femme de tête (femeie șef), femme-enfant (copilăroasă), femme facile (femeie ușoară), femme fatale (femeie fatală), femme fontaine (femeia fântână, la figurat, în sexualitate), femme forte (femeie puternică), femme garçon (băiețoasă), femme girafe (femeia girarfă, cu gâtul lung), femme lapin (iepuroaică, cu mulți copii), femme légère (femeie ușoară), femme objet (femeia obiect, văzută ca un obiect, mai ales al dorinței), femme publique sau fille de joie (femeie publiică sau prostituată), femme-renarde (vulpoaiucă, șmecheră) și multe altele.
Au apărut și multe citate, epigrame sau proverbe pe tema femeii, lăsându-vă plăcerea să le căutați. Tot așa procedați cu muzica, pictura, sculptura, arta fotografică, care accentuează calitățilr feemeii, cea care e născătoare de viață, adică mamă, nu părinte 1 sau părinte 2. Ea e cea care construiește un cămin din casa pe care i-o pune la dispoziție bărbatul în familia aia tradițională pe care unii o neagă.
Am avut și schimburi de mesaje sarcastice cu colegul Boileau, mai ales cu genul, genre în franceză, calc al englezului gender, preluat din latinescul genus, însemnând „fel, tip, specie, rasă, familie, origine”. Dar discuția a mers mai departe cu definirea sexului unui om (sexe în franceză), dar identité de genre (identitatea sexuală) și troisième sexe (al treilea sex), semnificând nici bărbat, nici femeie (signifiant un genre ni homme ni femme). Adică se joacă și ei cu genul și cu sexul...
Referitor la a nu se declara sexul la nașterea unui copil, mi-a explicat pe ce se bazează francezii, pe definiția identității sexuale: „Sentiment profund de apartenență la o identitate feminină, masculină, non-binară sau de altă natură, independent de caracteristicile biologice (în special producția hormonală și organele sexuale) și orientarea sexuală (heterosexualitate, homosexualitate, asexualitate etc.)”.
Adică în franceză: „Sentiment profond d’appartenance à une identité féminine, masculine, non-binaire ou autre, indépendamment des caractéristiques biologiques (notamment les productions hormonales et les organes sexuels) et de l'orientation sexuelle (hétéro-, homosexualité, asexualité…).”.
Cu această ocazie mi-am însușit și cuvântul gynoïde, pe care nu-l analizez. Că mă opresc la alte nume date femeii de francezi, poeți, prozatori sau oameni de rând: becasse, „becață” (femeie fără spirit), biche, „căprioară” (femeie sprintenă), caillette, „nehalită” (de la numele unui bufon al lui Ludovic al XIII-lea, devenit al patrulea stomac al rumegătoarelor), commère, „nașă” (pentru bârfitoare), garce, „cățea” (desuet, pentru fată).
Și mai există în Québec gerda (după Gerda Munsigner, fostă prostituată germană seducătoare suspectată de spionaj, care a avut o aventură scandaloasă cu un ministru adjunct federal canadian în anii 1960) și guidoune (prostituată, de origine germanică pentru „cățea în călduri”).
Colegul mi-a atras atenția și asupra altor cuvinte, ca: jacasse, numele unei prăjituri (vorbăreață), lorette (prostituată, de la numele districtului Notre-Dame-de-Lorette, din Paris, unde s-au cazat multe dintre aceste tinere), margot (damă de consumație, de la prenumele Marguerite), mégère, „scorpie” (peiorativ, femeie rea și înfierbântată, cu aluzie la una dintre Erinii, zeiță romană persecutoare), moukère, „femeie din Mahreb” (din arabicul algerian moukeira, acesta din spaniolul mujer), perruche, „papagaliță” (nu-i tace gura) sau chiar poule, „găină” (popular, pentru fată, femeie).
Perruche (papagaliță peruș)
Prietenii Igor din Irkutsk, amiralul Bill din Las Vegas, Imre Nemeth din Budapesta și Karl Bauer din Dresda, toți tați și bunici, doi chiar străbunici mi-au scris că nu se bagă la discuția destre femeie, pe care o văd doar ca mamă, bunică, străbunică. Au accentuat pe necesitatea familiei tradiționale acceptată de istorie... Sunt de acord că femeea e „cea care transformă casa în cămin”...
Femeile, ah, femeile!
Moto: „E cartea ce ne-am tot dorit-o,/ Din vremea când eram băieţi;/ Din scoarţă-n scoarţă am citit-o/ Şi tot suntem analfabeţi!” (Femeia, de Constantin Tone, din Epigrame cu şi despre femei, 1999)
Primăvara e a lor… ele sunt primăvara noastră!
Femeie
Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...
Femeile...
Mămoase. Serioase. Spinoase. Răsfăţate (cu dreptate). Victimizate. Inocente (X procente). Pregătite (de orice). Orgolioase (până la Dumnezeu). Sensibile (şi inapoi). Cicălitoare (zi şi noapte). Spirituale. Bârfitoare (mai tot timpul). Discrete (numai când au interesul). Graţioase. Ochioase.
Slabe (cu dietă). Rubensiene (fără dietă). Feminine (le stă bine). Maliţioase (zi şi noapte). Sufletiste (ziua). Gânditoare (noaptea). Profunde (de sărbători). Veninoase (arareori). Pline de compasiune. Cu simţul umorului. Cinice (nu prea mult). Sarcastice (după nuntă). Grijulii (după botez). Resemnate (după al doilea divorţ). Implinite (după primul sau al doilea copil). Distruse (după primul avort). Renăscute (după prima zi de şcoală a copilului). Mature (la datorie). Luminate (după primul nepot). Sfârşite (după o despărţire). Mâncăcioase (de la un ruj).
După furtună
Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...
Femeile...
Copilăroase (de la un zâmbet). Timide (de la o privire). Roşii în obrăjori (de la un gând ascuns). Perverse (de la te miri ce). Senzuale (de la un sărut). Acre (din nimic). Şarmante (de la cercei). Răpitoare (de inimi). Fericite (din mai nimic). Misterioase (din copilărie). Mistuite (din dragoste).
Dans
Mironosiţe (în rochiţe sau fustiţe). Măgulite (din auzite). Nepăsătoare (după moft). Martire (din fire). Dulci (cu suflet din vată de zahăr ars). Războinice (în filme). Diafane (primăvara şi toamna). Translucide (tot pe atunci). Răzvrătite (de câte ori au chef). Transparente (de la suferinţă). Opace (de la indiferenţă). Uşoare (de la bijuterii). Grele (de la ele). Subţiri (de la carte). Avute (de la parte). Sofisticate (din toate câte puţin). Alambicate (din curiozitate). Complexate (din nedreptate). Neîmpăcate (din păcate).
Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...
Femeile...
Păreri....
Puternice (din credinţă). Senine (de la ochi). Fragile (de la glezne). Vulnerabile (de la sâni). Şoptite (de la buze). Supuse (de la genunchi). Plutitoare (de la păr). Sălbatice (de la natură). Fabuloase (pline de dor şi dorinţă). Icoane (pentru copiii lor).
Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...
Femeile...
Mamă
Neveste (cu feste, de poveste). Afurisite (dar dorite). Cu defecte (sau absente). Cheltuitoare (pe orice). Econome (nu se ştie pe ce). Frumoase (când nu sunt odioase). Roşesc (când sunt îmbrăţişate). Te pălmuiesc (tot când sunt îmbrăţişate, fără voia lor). Rele (când îţi râd în nas). Ascultătoare (oare?). Numai ochi şi urechi (când vorbeşti cu altă femeie). Drăgăstoase. Fermecătoare (dacă le cazi în braţe şi nu le cazi în gheare). Stradivarius. Amati. Contrabas. Nu uită niciodată aniversările. Au nevoie de un martor la căsătorie (ca la orice duel). Îţi dăruiesc inima (dar te obligă să iei şi restul).
Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...
Femeile...
Cuminţi (te scot din minţi). Tot cuminţi (îşi ţin jurnalul). Libertine (ţin calendarul). Le plictiseşte gelozia (dar lipsa ei le omoară de-a dreptul). Discrete (când refuză). Aspre (când acuză). În dorinţe, complicate (dar uitate). Uneori lente (alteori absente). Iubitoare de lumină (iubirea lumina vieţii). Urăsc lumina (consideră căsătoria factura la lumină). Refugiate în muncă (fără poruncă).
Visătoare (aruncă monede in fântâni arteziene). Realiste (le pescuiesc de-acolo). Naive (sigure de teoria lor). Deştepte (nesigure pe ele). Plânse (că s-a terminat). Zâmbitoare (că s-a întâmplat). Neremarcate (acolo unde sunt). Remarcate (când dispar). Mame normale (primesc copilul cu respect, îl cresc cu iubire, apoi îl lasă în libertate deplină). Unele cred că nu există magie. Altele cred că totul e magie. Savurează lucrurile mărunte. Întrebătoare (au succese care le înjosesc si înfrângeri care le înalţă).
Familie
Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...
Femeile...
Timide (defect al oamenilor mari). Tupeiste (defect al oamenilor mici). Optimiste (şi se înşeală). Pesimiste (când au dreptate). Invidioase. Nu găsesc drumuri fără obstacole (acelea nu duc nicăieri). Ca vinurile (cu timpul, devin fie din ce în ce mai bune, fie oţet). Eficiente (cu mişcări lente). Violente (brusc sau în trepte).
Obosite (plictisite). Înţelepte (fac pe naivele la timpul potrivit). Iubitoare de troleibuze (90-60-90). Iubitoare de autobuze (104-104-104). Intelectuale (când au găsit ceva mai interesant decât sexul). Le e greu când nu fac nimic (nu ştiu când au terminat). Cu prietene (le învaţă ce trebuie să facă). Cu duşmance (le obligă să facă ce trebuie).
Plângăcioase (se vaită că nu au memorie, dar niciuna că nu are logică). Toate trăiesc sub acelaşi cer (dar nu au acelaşi orizont). Multe sunt ca barcagiii (trag la vâsle dar stau cu spatele la viitor). Înţelepte (nu spun ce ştiu). Naive (nu ştiu ce spun). Precaute (aşteaptă momentul potrivit). Întrecute (de cele care nu-l aşteaptă). Înţelepte (când nu mai au inimă, ci cord). Unele trăiesc gratis (altele degeaba). Bănuitoare (se trezesc înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact).
Cine pe cine ceartă?
Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...
Femeile...
Solo
Primăveri cu verdeaţă (uneori în ceaţă). Fluturi cu aripi pictate (seara). Parfumuri de flori (dimineaţa). Fericite (când sunt iubite). Şiraguri de perle rare (la mare, la soare). Calme (ca o icoană). Blânde (ca briza mării), Cu capul pe umeri. Cu capul în nori. Soare printre nori. Lumină sfântă. Roua dimineţii. Liniştea nopţii. Suferinde (de colinde).
Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...
Femeile...
Zboruti de păsări. Infinitul magic. Ploi de vară. Îmbrăţişate. Uitate. Pasionate. Siliconate (din păcate). Valuri de mare. Ţărmuri de mare. Religia noastră. Mângâietoare (active). Mângâiate (pasive). Râzgâiate. Refugiul nostru. Prabuşite. Dulci rătăciri. Obosite (de căutări). Cu viaţă chinuită (unele).
Tocuri
Puternice (aproape toate). Petale (sau măcar sepale). Izvoare (cu apă lină). Bălţi. Visătoare. Sărutate (pe tâmplă – când se-ntâmplă, pe ochi – de deochi, pe buze – ca ventuze). Temătoare. Poetese. Preotese. Eminesciene. Argheziene. Păunesciene. Manolesciene. Şi ce-or mai fi ele.
Diferențe
Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...
Femeile....
Înălţate (prin cultură). Ridicate (pe tocuri de 10). Cu gambe tensionate (preumblate). Iubitoare (de tangou). Perverse. Rafinate. Excitante (glisante). Trofee. Visătoare (din născare). Doritoare (de meniu franţuzesc). Cu glezne fine (în piscine).
Cu gambe lungi şi arcuite. Cu genunchiul perfect (ca un măr ionatan). Elastice (se întind cât ţine patul). Supraelastice (se întind şi prin alte paturi). Credincioase (se întind până la Dumnezeu). Cu coapsele calde (ispită). Însărcinate (din voluptate). Amante (glisante). Soţii. Cu nume de uragane (invers).
Modă
Femeile, ca un joc de cuvinte şi de viaţă...
Femeile..
Cetitoriul
Oh, femeile…
Fișierul în format pdf cu cele două părți întrunite la adresa:
Jocuri de cuvinte - femeie.pdf
NC
-->
Comentarii
Vă mulțumesc, vă îmbrățișez și vă sărut! O primăvară mirifică!
Vă mulțumesc, vă îmbrățișez și vă sărut! O primăvară mirifică!
Mulțumesc! Vâ îmbrățișez!