Jocuri de cuvinte - mămăligă
Geografie lingvistică
Mămăligă
Moto: „Eu, în statul democrat,/ Bani de-o pâine-am câştigat,/ Dar Guvernul mă obligă/ S-o pun iar de... mămăligă!” („Obligaţiune”, de Condrat Pleşca, din „Antologia epigramei româneşti”, 2007)
Lingviștii fac eforturi să ne explice că mămăliga, pe la mine prin Argeș numită și măligă, iar dacă e mai mică și măliguță, este o „pastă alimentară preparată din făină, astăzi mai ales de porumb, în trecut și de mei, de hrișcă, de orz”. I se mai spune și coleașă (Transilv., Ban., Bucov. și nordul Mold.), mandră (Maram., nordul Transilv. și Ban.), mălaie, mălată, terci, polentă (mămăligă cu brânză, dar un prieten italian mi-a zis că și cu lapte în loc de apă)” [MDA2 (2010)] și [Sinonime (2002)].
Șăineanu ne explica în 1929 că mămăliga este o „pastă îngroșată de mălaiu cu apă și sare, pe care țăranii o taie în felii cu o sfoară și o mănâncă în loc de pâine” [Șăineanu, ed. VI (1929)]. Scriban era mai elaborat în 1939, explicându-ne că acest cuvânt e format din „silaba ma repetată și sufixu -ligă ca’n săpăligă, țăpligă orĭ bg. čevru-, čuru-, čučuliga, cĭocîrlie, cuculiga, cucută” și că „(pro)vine din neogrecescul și turcescul mamaliga, sîrbescul mamáljuga, bulgăreștile mamuliga, mămăligă, mamúli, popușoĭ; ruteanul mamalýga, ungurescul Mamaliga”, că „nu e rudă cu italienescul méliga, popușoĭ” [Scriban (1939)]. Ce ne facem, că UE și Cioloș ne forțează să înlocuim mamă cu părinte 1 sau 2! (pentru matematicieni: nu e factorial)
P. Papahagi [Notițe, p.31I], Capidan [Dacor., VII, p.131] și Graur [BL, IV, p.97] ne spun că este o „creație expresivă, bazată pe consonanța mama „hrană”, cf. mamă și „terci pentru copii”, sau, mai probabil, pe latinescul mamilla cu sufixul diminutival -ică sau –igă”. „Apare în toate idiomurile balcanice: turcescul mamaliga, neogrecescul μαμαλίνγα, albanezul mamalingë, maghiarul mamaliga, bulgărescul mamaliga, sârbescul, croatul mamaljuga, ruteanul mamalyg, cuvinte explicabile suficient prin română” [DER (1958-1966)].
Să vedem dacă aceste cuvinte străine amintite mai sus mai există în aceste limbi. Mamaliga există în engleză, cu sinonimele mămăligă și mamalyga, specificând că e luat din română, de etimologie necunoscută (from Romanian mămăligă, itself of unknown origin). Mamaliga există și în franceză, preluat tot din română (du roumain mămăligă, bouillie de maïs), explicându-ne și ce înseamnă: „din bucătăria românească, prin fierbere din făină de porumb, similară cu polenta” (de la cuisine roumaine, bouille de farine de maïs, semblable à la polente).
Italienii ne explică ce e polenta, plural polente, cuvânt generalizat în multe țări: „(gastronomia) densa pietanza preparata con farina di granoturco o di castagne bollita in acqu”, adică „(gastronomie) fel de mâncare dens preparat cu făină de porumb sau de castan fiartă în apă”.
Polenta a fost importată și de englezi, francezi, finlandezi, spanioli și de alții de care nu știm, vedeți mai jos. Neogrecescul μαμαλίνγα nu se confirmă în limba greacă actuală. Nici de mamalingë nu se pomenește între cuvintele albaneze de azi. Nici vecinii unguri nu au cuvântul mamaliga între cuvintele lor, îl mai folosesc prin Transilvania. În schimb cuvântul există în sârbo-croată ca мама̀љуга – mamaljuga.
Să vedem ce scriu lingviștii. Francezii zic că originea e necunoscută, mămăligă fiind un cuvânt de substrat. Și englezii zic că e de origine necunoscută, posibil un cuvând de substrat al unei creații expresive bazată pe mamă sau latinescul mamilla, „mamelă, sân, țâță”, derivat din latinescul mamma, „mamă” (reprezentând ideea de hrănire prin alăptare), + -ică. Multe din țările balcanice au împrumutat și au „șlefuit” cuvântul românesc. Țările din fosta URSS au luat termenul din Republica Moldova și l-au generalizat în republicile lor. Ungurii au puliszka („átvitt értelemben, málé, tutyimutyi, Kukoricalisztből készült étel, kukoricakása”, în sensul figurat terci din făină de porumb).
Să vedem corespondentele cuvântului românesc mămăligă în diferite limbi, ca să știți să căutați în meniurile restaurantelor:
→ abîsta – абысҭа în abhază;
→ ah`ar hudar - ахьар худар în cecenă;
→ biezputru în letonă;
→ coleșă sau coleașă în română, culeșa în ucraineană (confrm ungurescului köles, sârbescului kuliješ, bulgărescului kulijaša);
→ easidat aldhura - عصيدة الذرة, easidat min daqiq aldhura - عصيدة من دقيق الذرة în arabă;
→ gomi - гоми în gruzină sau georgiană;
→ Heidensterz în germană (vezi https://en.wikipedia.org/wiki/%C5%BDganci);
→ juran-hudar - журан-худар în ingușetă;
→ kaba mısır unu în turcă;
→ kaçamak în albaneză, Kaçamak în turcă, kachamak - качамак în bulgară și macedoneană;
→ kukuričná kaša în cehă și în slovacă, kukuruzna kaša în croată, kukuruzna kasha - кукурузна каша în sârbă;
→ maïspap în neerlandeză;
→ Maissiryynit în estonă, maissiryynit în finlandeză;
→ mamalga – մամալգա în armeană;
→ mamaliga în franceză și engleză, mamaliga – мамалига în macedoneană, bulgară și sârbă, mamalığa - мамалыға în cazahă, mamaliga - მამალიგა în gruzină, mamaljuga – мама̀љуга în sârbo-croată, mamalyga - мамалыга în rusă, mamalyga în engleză, azeră, bosniacă, cehă, catalană, estonă, letonă, lituaniană, poloneză, slovenă, mamalyha - мамалига în ucraineană, mamalyha - мамалыга în bielorusă, mămăligă în română;
Mămăligă în diferite limbi
→ mamelaiî k`æbær - мамæлайы къæбæр în osetă;
→ meremîse - мэрэмысэ în adige;
→ palenta - палента în macedoneană și în sârbo-croată, polénta - πολέντα în greacă, polenta - полента în rusă și în ucraineană, polenta - פּאָלענטאַ în idiș, polenta în italiană, bască, cehă, catalană, daneză, engleză, estonă, franceză, frizonă, galeză, galica scoțiană, galiciană, irlandeză, islandeză. Lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, norvegiană, poloneză, portugheză, slovacă, slovenă, spaniolă, suedeză, turcă, Polenta în germană și în luxemburgheză, polentaa în finlandeză, pollen în corsicană, pulenta - пyлента în bulgară, polenta - הפולנטה în ebraică și pulenta în corsicană (din latinescul polenta, din sau legat de pollen, „făină”; conform și vechiului grecesc pálē – πάλη, „măncare fină; praf fin”);
→ puliszka în maghiară;
→ Palukes, Pålix în săsească transilvană;
→ vrasménos aravósitos - βρασμένος αραβόσιτος în greacă;
→ žganci în croată, slovenă și жганци - žganci în sârbo-croată sau în sârbă, că de câteva decenii, cu băgarea bățului printre uluci de cine știm noi, sârbii și croații nu se mai înțeleg (vezi https://en.wikipedia.org/wiki/%C5%BDganci);
→ سوپ زرت și مامالیگا în persană.
Mămăligă – cuvânt internaționalizat sau personalizat
Moto: „Onestitatea ne obligă/ Să credem că, votând aşa,/ Am pus-o rău de mămăligă/ Şi n-o s-avem cu ce-o mânca.” („După alegeri”, de Gheorghe Şchiop, din „Antologia epigramei româneşti”, 2007)
Așadar, mămăliga este denumirea în limba română a unui fel de mâncare preparat din mălai, adică făină de porumb. Este mai bine cunoscută în restul lumii după denumirea italiană, polenta, dar se întâlnește și în multe alte țări ca Ungaria (puliszka), Savoia, Elveția, Austria, Croația (palenta, žganci, pura), Slovenia (polenta , žganci) Serbia (palenta, žganci - жганци), Bulgaria, Corsica (pulenta), Brazilia (polenta), Argentina, Ucraina (culeșa), Uruguay, Venezuela și Mexic sau la sașii din Transilvania (Palukes, Pålix).
Se recunoaște, totuși, că mămăliga este un preparat tradițional românesc. Considerată mâncare a foștilor țărani, că acum nu prea mai există decât locuitori ai satelor, nu țărani, era des folosită ca substitut pentru pâine sau ca aliment de bază în perioadele de vară când munca grea efectuată la câmp nu mai permitea prepararea pâinii de casă și în zonele rurale sărace. Dar în Ardeal se cocea pâinea o dată pe săptămână și se păstra intactă.
Era preponderent folosită în perioada premergătoare industrializării, dată fiind ușurința cu care se prepara, comparativ cu pâinea. În perioada modernă, preocuparea pentru alimentația diversă și sănătoasă făcând obiectul a numeroase cercetări și a dorinței de siluetă a damelor și damicelelor, știința alimentației consideră mămăliga ca având un aport bogat de vitamine, aceasta fiind recomandată mai ales persoanelor suferinde de boli de plămâni, afecțiuni ale căilor respiratorii, anemicilor și altora.
La ora actuală mămăliga și alte preparate pe baza ei, au devenit feluri de mâncare disponibile și în restaurantele selecte, fiind apreciate de gurmanzi, inclusiv bigoții caracterizați de Mircea Pavelescu (Bigotism: „Nu-i un gurmand vecinul meu,/ Mănâncă ce dă Dumnezeu/ Şi bea, când soarbe vinişorul,/ Ce dă Ion Botezătorul”).
Polenta este varianta italiană a mămăligii și este de bază în bucătăriile din nordul Italiei , Elveției, Sloveniei și Croației (unde se numește palenta) și, într-o măsură mai mică, în Italia Centrală, de exemplu în Toscana. De regulă, din mălai fin, produsul final este mai moale decât mămăliga neaoșă românească din sud, la nord de Dunăre, „tăiată cu ața”!
Pe la mine prin Muscel, ca peste tot în România, era obiceiul pețitului sau pețirii (de la a peți), când părinții sau rudele viitorului ginere mergeau la casa părinților să ceară fata de soție. Și ca să ne distrăm, verbul a peți e moștenit din rădăcina latină vulgară *petīre, din latinescul petere, prezintă infinitivul lung al lui petō, „cer”, din proto-indo-europeanul * peth₂-; și au mai apărut vechiul napolitan pezzire, „a cere/ a cere de pomană”, italienescul pezzente, „cerșetor”, spaniolescul și portughezul pedir.
Revenind în Muscel, vizita de pețit era anunțată din timp, așa că bucatele erau pregătite. Văd că de pețit știe și Stelică Romaniuc (La peţit: „I-am ascultat, da capo-al fine,/ Povestea ei şi mi se pare/ Că seamănă leit de bine/ Cu maică-sa... nemuritoare”), dar care nu zice nimic de coleșă sau coleașă.
Mmmmm! Poftă bună prizonierilor!
Doar mămăliga trebuia făcută pe loc de viitoarea mireasă, când viitoarea soacră mare trăgea cu coada ochiului, ca viitoarea noră să dovedească faptul că știe să pregătească hrana pentru întreținerea viitoarei familii, familie normală, tradițională, nu ca cea modernă (oltenească) bine caracterizată de profesorul Janet Nică (Suntem trei, pe numărate,/ o familie model:/ eu, un om şi jumătate,/ şi nevastă-mea, la fel!). De înlocuirea familiei cu grupul de către neomarxiști useriști nu ne pronunțăm! Nu e nici ca familia negată de UE și Cioloș, ăia cu părinte 1 și părinte 2 și uniune de ce-o mai fi!
Și asta chiar dacă țăranii mei musceleni nu știau acordurile de la Geneva referitoare la prizonieri, că învingătorul trebuie să îi asigure viitorului prizonier din lagăr trei mese pe zi, din care una caldă! Viorica are simțul umorului, așa știam!
Pe Viorica am pețit-o singur și nu am pus-o și la proba cu mămăliga, deoarece era ardeleancă amatoare de pâine și abia absolvise facultatea. Dar ulterior deveni ardeleanca pe jumătate musceleancă sau argeșancă, face mămăligă bună și cunoaște acordurile de la Geneva referitoare la prizonier(i), copii și nepoți!
Iar pentru cei tineri, fete și băieți (cuvinte vechi) care merg la epilat și la cosmetică, e bine să știe că în mod tradițional, mămăliga nu se face la MacDonald, ci este gătită acasă din apă fiartă, sare și mălai, adică făină de porumb într-un vas de fontă de o formă specială numit ceaun. Să nu uităm de făcălețul cu care se mestecă mămăliga, folosit și în alte scopuri, după cum ne amintea în 1999 Vasile Plăcintă (De femeie folosit,/ Ca să nu se frigă,/ Învârteşte pe iubit/ Când e... mămăligă).
Mămăliga poate fi mai moale, folosind o oală în loc de ceaun și lingura de lemn în loc de făcăleț, câteodată aproape de consistența terciului. Și nu e vorba de poantele unor „anume umoriști” pentru care pleda pentru prozodie Mihai Haivas în „Haşmişuri(le sale) umoristice” din 2010 (Când poantele-s precum un terci,/ Confrate drag, ascultă-mi glasul:/ Cu-al tău picior aş vrea să-ncerci/ Să ţii cu umoriştii pasul!).
Uite că aflarăm motivul pentru care mămăliga era și este atât de populară în România: principatele erau suzerane Turciei, iar otomanii puneau bir numai pe grâu, porumbul rămânând alternativa cea mai hrănitoare. Adică otomanii ăia mahomedani care l-au tentat mult pe cinicul Dan Căpruciu să reflecteze prin 2005 într-o picătură de cerneală (Mă iartă, Doamne, de cinism,/ Dar trec la mahomedanism/ Căci pot, după a lor „scriptură”/ Nevasta să o leg la gură).
Și asta după ce porumbul fu adus de spanioli din America, creând numeroase consecințe pe lângă mămăligă! Consecințele s-au abătut și asupra cinicului mămăligar culturnic Mihai Enachi tocmai în 2006, pe care ni le-a destăinuit în revista „Hohote” (Datorită lui Columb/ S-a creat o conjunctură:/ Am şi eu astăzi cultură/ De porumb!).
Mămăliga în (c)arte
Moto: „Că azi colacii nu mai poartă/ În coadă câinii, mă intrigă;/ Dar e prea mult, nedreaptă soartă:/ Să nu le laşi nici... mămăligă.” („Capricii de soartă”, de Romeo Petrasciuc)
Ba avurăm și un domnitor poreclit Mămăligă-Vodă, porecla fiind dată lui Grigorie Calimah, din cauza modului său sărăcăcios de a trăi. Orice comparație cu „sărăcăcioșii” Carol al II-lea (despre care am scris), cu Ilici-Vodă sau cu Zeus nu poate fi făcută, nici măcar cu ultimul vodă, care a cheltuit ceva milioane de lei pentru unirea a trei dormitoare în care nu prea doarme cu consoarta.
Cum care ultim vodă? Cel care fu votat până și de colegul Valentin Ursu care ni se destăinuia (Eu pe Klaus îl aleg -/ Sunt cinstit a recunoaşte -/ Doar când l-oi vedea pe bleg/ La pupat de sfinte moaşte”). Uite că moaște n-a pupat, dar românii mămăligari l-au votat!
Și cum musiu Valentin, specialist în logistică, e iubitor de președinți, ca și mine, cu ochii pe candidat, nu putea să nu se refere și la turnătorul Zeus, ajuns între timp și (n)europarlamentar (Chiar voiam să îi dau votu',/ Dar când l-am văzut cu chioru'/ Nu pun mâna, nu pun botu',/ Hotărât îmi bag picioru'!). Dacă și-o fi băgat sau nu piciorul nu aflarăm. Că altceva... Petrov... nu mai are secretară și maior șofer...
Marii scriitori români clasici nu puteau ocoli mămăliga. „Mai ales în timpul făcutului de fân, când tot momentul e scump și nu dispun de timpul trebuincios ca să fiarbă alte mâncări, exclusiv se folosesc de mămăligă cu brânză. (...) Maramureșeanul mănâncă foarte prost și puțin nutritiv. Cea mai bună mâncare este mămăliga cu brânză. Carne rareori mănâncă. Posturile cele multe le postește cu fasole și cartofi. Pâine de grâu numai la sărbători mari mănâncă, încolo numai pâine de porumb (mălai)” (preotul I. Bârlea, „Balade, colinde și bocete din maramureș”, 1924).
George Coșbuc pomenește și el mămăliga - „Pe cînd Guzgan răstoarnă/ Mămăliga din ceaun,/ Din clopotniță Tăun/ Sun-afurisit din goarnă./” Mucalitul Ion Creangă ne zice: „Am găsit pe-o teșitură un boț de mămăligă de-am mîncat”, iar Bujor o zorește pe Irina – „Ia grăbește, Irino, de fă focu și pune de mămăligă!”.
Dar „a o pune de mămăligă” înseamnă și a da greș, a încurca lucrurile, a o păți, a o sfecli, a nu putea ieși dintr-o situație grea, dintr-o încurcătură, demonstrat și de Ion Pop-Reteganul („De piere zmeoaica, îi crapă și fiul; atunci împărăția zmeilor a pus-o de mămăligă.”) sau de Ion Creangă („Măi Chirică, d-apoi știi că și boieriul, cîtu-i de boieri, a pus-o de mămăligă”). Hai că și politicienii de acum (ne-)au pus-o de mămăligă!
La figurat mămăligă i se spune unui om moale, lipsit de energie și de inițiativă, așa cum a scris Valeriu Emil Galan, cunoscut ca V. Em. Galan („Toți – niște mămăligi!”) sau Ion Pas („Am fost mai mămăligă decît alții și m-am lăsat potopit de rușine și de necaz”).
Acest Ion Pas este un proletar interesant, chiar în timpul când comuniștii „au pus-o de mămăligă” și au renunțat la Lucian Blaga. Ion Pas a absolvit doar școala primară și a lucrat ca ucenic de zidar, culegător și legător de cărți. A debutat în 1910 cu schița Barbu în revista „Dumineca”. Debutul editorial a avut loc în 1912 cu volumul Din lumea celor obidiți. Din 1913 a fost redactor la revista „Din lumea copiilor și a tinerimii”.
În anul 1945 a fost primit ca membru în Societatea Scriitorilor Români, iar la a treia Conferință pe țară a Societății Scriitorilor Români, în 1965, a fost ales președinte executiv. Iar Blaga era exclus din Academia Română și din Societatea Scriitorilor Români! Pas a condus ziarul „Gazeta". În 1948 a devenit membru a PCR. A fost membru al CC al PMR, ministru al artelor în guvernul Petru Groza (29 noiembrie 1946 - 30 decembrie 1947), președinte al Radiodifuziunii. Bună mămăligă!
Uite că și internauții susțin sus și tare că mămăliga este cea mai sănătoasă mâncare, explicând și de ce. „Mămăliga, cea mai sănătoasă mâncare, se zice că este originară din nordul Italiei si, deși este considerată un tip de mâcare rural, este foarte apreciată și în zonele urbane”. Dar englezii și francezii îi recunosc originea românească! Se pregătește ușor, poate fi combinată cu numeroase alte mâncăruri. Și, după cum îmi scria colegul de liceu militar Nicu Decsei, sătmărean, colonel în retragere și radiolocatorist, avocat, cunoscător și de idiș și de maghiară, „este bogată în minerale, vitamine și nutrienți de care corpul are nevoie pentru a funcționa normal”.
Bogată in grăsimi sănătoase ce ajută în buna funcționare a intestinelor, îmbunătățește digestia, fiind chiar indicată in curele de slăbit. Porumbul ăsta american, de fapt de la incași, adus de spanioli este principalul motiv pentru care mămăliga este considerată a fi atât de sănătoasă. Ca si orezul si grâul, porumbul oferă corpului energia necesară.
Porumbul abundă în nutrienți cum ar fi folații, vitamina B6, vitamina C și vitamia E, tiamina, riboflavina si niacina. Porumbul asigură o concentratie mai ridicată de fosfor, magneziu, zinc, potasiu, cupru, seleniu și mangan. Nu are multe calorii, așa că este recomandatată în diete si pentru bebeluși și țâncii mici. Țâncii adoră mămăliga, mai ales combinată cu brânzică dulce și smântână, cu iaurt sau cu legume. Îi ajută să aibă o imunitate mai puternică.
Cum nu știți ce sunt folații? Sunt compuşi ai acidului folic, cu structura asemănătoare, care constau dintr-un inel pteridinic, paraaminobenzoat şi unul sau mai multe lanţuri glutamice laterale. Formele poliglutamice sunt cele care predomină intracelular şi sunt mai eficiente în reacţiile enzimatice.
Formele metabolic active sunt 5-metiltetrahidrofolatul (formă majoră din organism), 10-formiltetrahidrofolatul şi tetrahidrofolatul (care funcţionează ca donor/acceptor de grupuri cu un atom de carbon în reacţii din metabolismul unor aminoacizi şi al nucleotidelor, respectiv sinteză ADN).
Mămăligă peste unt și brânză de burduf și deasupra niscaiva ouă
Metabolismul folaților este legat de cel al vitaminei B12: cobalamina este implicată în preluarea celulară de 5-metiltetrahidrofolat monoglutamat şi transformarea intracelulară în poliglutamat. Nu mai scriu nimic de tiamină, riboflavină si niacină, ca să nu mă înjurați! Dacă n-ați înțeles, mergem mai departe!
Se zice că reduce riscul de cancer la colon si reduce riscul de formare a hemoroizilor, lucru demonstrat printr-un studiu făcut de oamenii de știință. Prezintă un efect antioxidant asupra corpului și reduce nivelul de colesterol rău grație conținutului de grăsimi sănătoase, fibre si carbohidrați. Consumul de mămăligă are un efect pozitiv și asupra inimii și circulației sângelui.
Cum care inimă? Cea pe care Păstorel a dăruit-o femeilor, că ficatul îl dăruise vinurilor... Cel care critica inima de piatră prefăcută în pâine și nu în mămăligă (Om cu inima de piatră/ Fără neam și fără vatră,/ Vinul meu mai bun te face/ Piatra-n pâine o preface) și care neglija ficatul (Curge vinul ghiurghiuliu/ Cules toamna pe târziu,/ Vinul meu aduce pace/ Ura-n dragoste preface).
Așa că are rost expresia „a-și scoate mămăliga”, adică a-și câștiga strictul necesar pentru trai. Tineri, la muncă! Dacă vreți o polenta moale, vizualizați după un click AICI, iar dacă vreți o polenta mai consistentă, după rețeta lui Joe, care ne recomandă și tipul de mălai, dați un click AICI!
Rețete bulgărești cu semne de întrebare găsiți la „Мамалига или качамак? Румънското ядене в Добруджа. Има ли разлика?” - Кухнята на Звездев - La Cocina Búlgara (Mammaligă sau kachamak? Mâncare românească în Dobrogea. Există vreo diferență? ”- Bucătăria lui Zvezdev – Bucătăria bulgară).
Cei din Ingușetia vă explică modul de prepare a mămăligii proprii, numită și cașă sau terci din porumb, Кукурузная каша - Ахьар Худар - Вкусно и полезно! (Terci de porumb - Achar Khudar - Gustos și sănătos!), iar rușii din Republica Moldova vă dau și ei instrucțiuni - Мамалыга - пошаговая инструкция (Mămăliga - instrucțiune pas cu pas).
Mai puteți încerca mămăliga asta devenită internațională gustând-o și cu oarece brânză, remarcând, dacă mai aveți timp și cuvintele din limba rusă - Кукурузная каша (полента, мамалыга, гоми, банош). Просто, вкусно, недорого!, ăștia zicându-i terci - Terci de porumb (polenta, mamalyga, gomi, banosh). Simplu, gustos, ieftin!
Mămăligă cu brânză, sarmale și carne
Acum vedeți vreo trei motive de folosire zilnică a mămăligii sau coleașei în Ucraina, prezentate tot în limba rusă. Fata vă arată și planta porumb, și boabele, și mălaiul, vă arată și cum se cerne mălaiul. Așa că dați un click pe Что такое мамалыга, зачем она нужна и откуда она берется (Ce este mămăliga, de ce este nevoie și de unde provine). Abia acum înțeleg eu de ce au ocupat rușii Basarabia și nordul Bucovinei în 1812 și ulterior și declarația președintelui actor referitoare la Bucovina de Nord și anul 1918.
Poate găsiți mămăligă cu destule și la hanul Marioarei, așa cum ne asigură grupul Plăieșii („fiindcă hangița mai avea trufandale și-altceva”). Cum care grup? Cel care cântă în limba română, că doar cei de peste Prut nu fac parte din alt popor sau altă nați(un)e, cum ne povestea un vremelnic vodă - președinte de bloc. Și tot grupul lui Gribincea îl invită pe rusul al cărui cal paște pe malul Nistrului să se întoarcă în Siberia lui (Sus pe malul Nistrului)...
O micuță mulatră olandeză, Naisy, ne arată cum se prepară „Naisy maakt maispap (op haar manier)” (Naisy face terci de porumb (în felul ei)). Și aflarăm de o mâncare, zice-se turcească, Мухлама. Турецкая кухня (Мамалыга или Полента на турецкий лад - Muhlama. Bucătărie turcească (Mămăliga sau Polenta în stil turcesc)), tot de pe la ruși sau de pe la gruzini, așa că trebuie să mă întorc la cuvinte. Și e cu mămăligă, unt, brânză și carne. Și ne explică turcii în dicționarul lor: muhlama „(yiyecekler) karadeniz yöresinde peynirle yapılan özel bir yemek”, adică „(mâncare) un preparat special făcut cu brânză în regiunea Mării Negre”. Chiar și acum, în război și trecere a Insulei Șerpilor de la unul la altul...
Despre pregătirea unui fel de mâncare evreiasc, polenta cu ciuperci vizualizați aici (פולנטה עם פטריות שיטאקי של לאון אלקלעי - Polenta cu ciuperci Shiitake Leon Alcalai). Vecinii unguri vă detaliază despre puliszka lor – cum se face vezi AICI, iar despre un fel de mâncare cu mămăligă vezi Kapocs Gasztro - Juhtúrós Puliszka és Káposztasaláta a Góbé Csárdában (Kapocs Gastro - Mămăligă cu salată de iaurt și varză la Taverna Gobé).
Despre mămăliga săsească din Transilvania vedeți documentarul Palukes Cooking class/ Palukes Koch Unterricht - (Transylvanian Saxon Documentary), lecții de gătit mămăliga, titrat în engleză. De la vecinii slavi din sud-vest vedeți Ajdovi žganci s hrustljavo panceto (Coniac de hrișcă cu slănină crocantă) sau žganci sa slaninom - mămăligă cu bacon.
Dar tot mai bună e mămăliga noastră pripită, care ne e prezentată de Laura Laurențiu - Cum se face mămăliga, rețetă video. Dacă preferați, puteți pregăti, gătind cu Marcela, o tocană faină cu ceapă multă, spată de porc si mămăliguță peste telemea, gomboți. Sau puteți opta pentru JamilaCuisine și găti felul de mâncare Taci si inghite/ Mămăligă în straturi. Gurmanzi cum sunteți, puteți alege pomana porcului dintr-o rețetă a bunicii, în care mămăliga e de nelipsit sau optați pentru tochitura moldovenească. Precis salivați, pofticioșilor!
Și să nu spuneți că la toate astea nu merge o țuică, horincă sau palincă înainte (despre care am scris) și o damigeană cu vin bun după, pe care noi l-am tot blagoslovit începând de la Jocuri de cuvinte – damigeană (la adresa web https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-damigeana), apoi trecând la vin, până la șampanie,, nici chiar voi, epigramiștilor, că nu vă cred când ziceți că beți doar apă (de care am scris) pe la concursurile alea cu MIZILic. Berea merge și ea, dar berea după vin e un chin. E bună a doua zi dimineața pentru dregere!
Poftă bună!
Fiindcă vă iubim, aveți aici fișierul în format pdf, pe care îl puteți păstra pentru a citi când dispare legătura la sfântul Internet sau îl puteți transmite prietenilor:
Jocuri de cuvinte - mămăligă.pdf
Să fiți iubiți, mămăligarilor!
Un „prizonier” mămăligar
Constantin Nițu
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” Ananie Gagniuc
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
-->
Comentarii
Vă mulțumesc tuturor! Vă îmbrățișez și vă sărut!
Vă mulțumim pentru expunere.
Colergul Adrian Erbiceanu (poet) îmi scrie din Canada:
Aș vrea să am, dar lumea strigă:
„Vezi că o faci... de mămăligă!
Completări utile! Mulțumesc!
şi după atâta scris/citit. un pic de mămăligă muzicală:
-
1
-
2
de 2 Următor →