Jocuri de cuvinte - păcat

          Jocuri de cuvinte - păcat

          Geografie lingvistică multimedia

          (postarea precedentă)

Apărută în „Istorii, comentarii, miscelanea”, vol. 25, sub coordonsrea lui Ion N. Oprea, Editura Armonii culturale, 2020

          Păcat

          Moto: „Păcat când poluăm văzduhul,/ Când mor destui în lumea-treia,/ Păcat, când eşti sărac cu duhul,/ Păcat, să n-ai ce vrea femeia!” („Păcate”, de Constantin Păun, 2007)

          Păcătos cum sunt, ar fi păcat să nu scriu despre păcat! Păcat are numeroase definiții în dicționarele românești și de aiurea. Este o „încălcare gravă a unei legi sau a unei porunci bisericești”, o „fărădelege”, o „abatere gravă de la preceptele morale, de la ceea ce este bun și drept”, o „abatere gravă de la morala creștină care este asociată cu ideea de pedepsire după moarte prin căderea în infern”, dar se spune că noroc avem că Dumnezeu iartă păcatele mici dacă îl rugăm frumos și sincer!

          Conform MDA2 (2010), „păcat” e moștenit din latinul medieval peccatum. Ca să o luăm pe fir, după ce am înțeles ce e religia (vezi Jocuri de cuvinte – religie), ce e Dumnezeu (vezi Jocuri de cuvinte – Dumnezeu), ce e biserica (Jocuri de cuvinte - biserică), o luăm pe firul etimologiei și pentru păcat. Așadar, provine din latinul medieval peccātum, „păcat”, acesta din peccō, „jignire, păcat”, dintr-o rădăcină verbală proto-indo-europeană, *ped-, „a merge, a cădea, a se poticni”; vezi *pṓds, din aceeași sursă ca hititul pata, latineștile pēs, pedis, tocarienele pe și paiyye, lituanianul pāda, „talpă, picior”, rusescul pod – под, „sub”, greceștile antice poús, podós - πούς, ποδός, albanezul shputë, „palmă, talpa piciorului”, vechiul armean otn - ոտն, sanscritul pád – पद्. Uf! Greu cu păcatul!

          Și păcatul ăsta, fie mare, fie mic, fie iertat, fie neiertat, are cuvinte corespondente în diferite limbi, chiar dacă unele etnii cred că nu au păcătoși:

         amartía - αμαρτία în greacă, (h)amártēma - ἁμάρτημα în vechea greacă;

         bąąhági átʼéii în navajo;

         bàap - บาป în thai, baap - បាប, ɑmpəə baap - អំពើបាប în kmeră, bāp - ບາບ în laoțiană;

         bűn în maghiară (origine incertă);

         chattá - חטא‏‎ în ebraică (cognat cu arabicul ḵaṭiʾa - خَطِئَ‎ , „a greși, a păcătui”);

         codva - ცოდვა în gruzină;

         culpa în spaniolă (din latinescul culpa, din proto-italicul *kʷolpā „greșit, greșeală”, din proto-indo-europeanul * kʷolp-eh₂, „îndoiți, întoarceți”, de la * kʷelp-);

         dnub în malteză (din arabicul ḏunūb - ذُنُوب, pluralul lui ḏanb - ذَنْب, „fapte păcătoase sau vinovate, vină, vinovăție morală”; pluralul arab s-a transformat în singular, probabil datorită noțiunii creștine, a păcatului ca stare continuă, mai degrabă decât ca un act repetabil; pentru această „stare a păcatului”, araba folosește ḵaṭīʾa - خَطِيئة sau uneori maʿṣiya - مَعْصِية);

         dosa în indoneziană și în malai;

         gonâh - گناه‏‎ în persană, gonah - гонаһ în bașchiră, gönah - гөнаһ în tătară, günah în turcă și în azeră, guna în zazachi, günä, günää în turcmenă, gunāh - گناہ‏‎ în urdu, gunāh - गुनाह în hindi, guneh în kurdă, gunoh - гуноҳ în tadjică, gunoh în uzbecă (toate din persanul gonâh - گناه, din persanul medieval wnʾs,/ wināh, „păcat, crimă”, în cele din urmă din proto-iranianul *vi- și rădăcina *nas-, „a dispărea; a pieri”, din proto-indo-europeanul *neḱ-, „a pieri, a dispărea”; achin cu vechiul armean vnas – վնաս, din iraniană, vechiul gruzin unasi - უნასი, din iraniană, kurdul binas și sanscritul vināśa - विनाश);

         greh - гре̑х în sârbo-croată, greh în slovenă, grēks în letonă, grev - грев în macedoneană, greh - грех în rusă, grijȇh - грије̑х în sârbo-croată, grjah - грях în bulgară, grzech în poloneză, hrex - грэх în belarusă, hřích în cehă, hriech în slovacă, hrix - гріх în ucraineană (toate din proto-slavicul * grěxъ, „păcat”, probabil legată de *grěti, „a se încălzi”);

         hma:ywang:hkrang: - မှားယွင်းခြင်း în burma;

          → iṯm - إثم‏‎ în arabă;

         joe - () în coreeană;

         kasalanan în tagalogă;

         künä - күнә în cazahă, künöö - күнөө în chirghiză;

         lawehala în hawaiană;

         mëkat în albaneză (din vechi albanez mpëkat, împrumutat din latinescul peccātum);

         mełkʿ - մեղք în armeană;

         nügel - нүгэл în mongolă;

         nuodėmė în lituaniană;

         oprécsingárgász în țigănească (romani);

         pāp - पाप în marathi și în hindi, pap - পাপ în assameză și în bengali, pāp - પાપ în gudjarathi, pāp - پاپ‏‎ în urdu, pāpá - पाप în sanscrită, pāpa - ಪಾಪ în kannada, pāpaṃ - പാപം în malaieziană, pāpamu - పాపము în telugu;

         patôk - পাতক în bengali;

         patt în estonă;

         pāvam - பாவம் în tamilă;

7245389286?profile=RESIZE_710x

Cuvântul păcat în diferite limbi

         păcat în română, peaca în irlandeză, peacadh în galeză, pecado în galiciană, portugheză și spaniolă, pecadu și pecau în sardă, pecat în catalană și în occitană, pecáu în asturiană, peccah în manxi, peccato în italiană și în napolitană, peccatum și scelus în latină, péché în franceză, pechod în velșă, pecjât m, pečhât în friuliană, peko în esperanto, picat în aromână, piccatu în siciliană, putgà, puchà, puccau în romanșă (toate din latinescul peccātum, „păcat”);

         Sënn în luxemburgheză (din vechiul german sin, din protovest- germanicul *sinn, cognat cu german Sinn,olandezul zin, vestfrizianul sin), sin în engleză (din englezeștile medievale sinne, synne, sunne, zen, din vechiul englezesc synn, „păcat”, din proto-germanicele *sunjō, „adevăr, scuză” și *sundī, *sundijō, „păcat”, din proto-indo-europeanul *h₁s-ónt-ih₂, din *h₁sónts, „ființă, adevăr", implicând un verdict de „cu adevărat vinovat" la o acuzație, din *h₁es-, „a fi”);

         sinod în volapuk (nu confundați cu sinodul BOR și cu sârbescul sìnōd – сѝно̄д, care e moștenit din grecescul antic súnodos - σύνοδος, „adunare, ședință”, din sún - σύν, „cu”, + hodós - ὁδός, „cale, traseu”!);

         sonde în africană, zonde în olandeză (din olandezul medieval sonde, din vechiul olandez sunda, din proto-germanicul * sundijō, din proto-indo-europeanul *h₁s-ónt-ih₂, femininul lui *h₁sónts, „a fi, adevărat”, participiul prezent al lui *h₁es-, „a fi”, din care provin și formele actuale ale germanicului *wesaną, „real vinovat”);

         Sünde, Schuld în germană (vezi mai sus sonde);

         synd în daneză, norvegiană, suedeză, feroeză și islandeză, synti în finlandeză, zind - זינד‏‎ în idiș (vezi mai sus);

         tội - , tội lỗi în vietnameză;

         tsumi - つみ în japoneză;

         vina - вина în rusă, wina în poloneză (din proto-slavicul *vina, „vină, păcat”);

         xatā - خطا‏‎ în urdu, xatā - ख़ता în hindi, xaṭīʾa - خطيئة‏‎ în arabă;

         zuì - în chineză;

         zunubi în hausa.

          Păcatul strămoșesc

          Moto: „Urmărind nişte... picioare,/ Spuse-un popă, încurcat/ (Căci era în Postul Mare):/ `Ce păcat e că-i păcat!`” („Ispita”, de Vasile Vorobeţ, din „Pledoarie pentru epigramă”, 2007)

          Așadar, Adam și Eva păcătuiră în paradis, încălcând porunca divină, conform Gn 2.17 și 3.1 și urm. Ideile care se desprind de aici sunt: Dumnezeu i-a dat primului om o poruncă, pentru a-i pune la încercare obediența; Adam, văzând ce sexi e Eva (scriem noi și despre sexi ăsta), probabil că și ea clipea într-un anumit fel, a încălcat porunca, luându-se după șoaptele sâsâite ale gagiului șarpe!

          Adam și Eva au fost excluși din Rai, din starea originară de nevinovăție. Urmările păcatului strămoșesc sunt pierderea harului sfințitor și atragerea asupra lor a mâniei Celui de sus. Conform teologiei creștine, Adam și Eva au ajuns pradă domniei diavolului, spre deosebire de iudaism, care nu acordă mare pondere sfinților și domnului diavol, drac sau Nichipercea.

          Și uite-așa moștenirăm noi, toți urmașii, păcatul lui Adam, nu prin imitare, ci în mod ereditar. Și unii zic că am avea nevoie de educație (aproape) sexuală! E ca și cum le-ai preda plantelor lecții de polenizare! Rămâne echivocă problema fructului „pomului cunoașterii binelui și răului", care nu a fost specificat în Biblie.

          În contradicție cu varianta gustosului măr, acceptată unanim în creștinismul european, pe unde cresc meri, este mai plauzibil că Adam și Eva n-ar fi mâncat un măr, că atunci nu creșteau mere în Orient, ci alte fructe, pare-se smochine („Adam și Eva și-au înfășurat «rușinea» în frunze de smochin”). Dar nu ni se spune față de cine erau rușinoase chestiile. Mărul a rămas, totuși, fructul preferat în artă și în mentalitatea tuturor, cu aluzii la păcatul trupesc: „...Iar ale Evei fiice dau buzna în livadă/ din merele oprite să facă marmeladă” (Topîrceanu).

7245465069?profile=RESIZE_710x

Ne-am născut dintr-un măr

7245478075?profile=RESIZE_710x

Și murim, sanchi, din cauza unui liliac!

          Povestea lui Adam și a Evei este literatură biblică, fiind în conflict cu concluziile științei moderne. Cea mai notabilă este contradicția bazată pe evoluția oamenilor de la o specie mai primitivă, hominizii. Este de asemenea în conflict cu înțelegerile geneticii umane. Dacă toți oamenii ar fi descendenții a două persoane de acum câteva mii de ani, după atâtea incesturi ar trebui ca rata mutațiilor în prezent să fie foarte ridicată (scriem noi separat despre chestie).

          Numele de Adam și Eva sunt folosite metaforic într-un context științific pentru a descrie cei mai recenți strămoși comuni, Adam cu cromozomul Y și Eva mitocondrială. Aceștia nu au trăit în același loc și nu există nici un motiv pentru care să se creadă că au trăit în aceeași perioadă, sau că s-au întâlnit, el a trombonit-o, că versuri nu prea se făcuseră, sau invers, și au format un cuplu. Și na, drăcie, un studiu recent a estimat faptul că Adam cu cromozomul Y a trăit în urmă cu 120 - 156 de mii de ani și Eva mitocondrială în urmă cu 99 - 148 de mii de ani. S-or fi întâlnit doar virtual? Cu mască în caz de pandemie dacă o fi fost?

          Păcat în voroave

          Moto: „`Pe umeri, pletele-i curg râu...`./ Cercei de-argint, cordon la brâu;/ Păcat că are un păcat:/ Că nu e fată, ci băiat!” („Secretul frumoasei”, de Nicolae Andronescu, din „Când pleca odată, la război, un om...”, 2010)

          Există ziceri numeroase cu păcatul ăsta, fie mare (preacurvie), fie mic (curvie, necriticată de biblie). „Căderea în păcat” e o pierdere a virtuților înalte prin lipsă de rezistență la tentații vinovate, ca de exemplu să dai meditații la fizică și să câștigi 5 case, pe când alții dau meditații la greu la matematică și nu câștigă atât. „Păcatul greu, capital” sau păcatul de moarte” e o crimă, dar Dincă din Caracal se laudă cu mai multe și apoi neagă.

          Și după ce ne-am lungit cu păcatul originar, trecem la alte expresii de pe la noi. „Cu păcat” este cineva care este vinovat, cam ca primarul Piedone cu cazul „Colectiv”, care a dat autorizații de funcționare pe daibojeală (daiboj + -eală, daiboj, „pe de-a moaca”, din slavul dai boje - daj bože, „dă, Doamne!”), ca să fim în termeni tot legați de Ăl de sus. Va da și la Sectorul 5?

          „Fără de păcat” înseamnă în mod nevinovat, așa cum sunt Bănicioiu sau Arafat, unii încercând să le „lege de picior” cazul Colectiv, dar atunci ce rost au avut vorbele unuia „Au trebuit să moară oameni” ca să îl dea jos pe Ponta. E cel care se laudă cu 80 de miliarde de euro (ne)aduși de la UE, pe când Ungariei i s-au repartizat 100 de miliarde euro, iar Greciei 300 de miliarde...

          Ponta scrisei? E cel care inaugura o bucată de autostradă în 2016, care apoi s-a surpat. De chestia cu bucățile de autostradă depune mărturie Stelică Romaniuc în dosarul „Autostradă pe bucăţele” (Inaugurând azi o bucată,/ Poimâine alta că dă bine,/ Mai lungă-i panglica tăiată/ Decât autostrada-n sine). Și tot Ponta ăsta se aliază cu cine știe el în 2020 antiFirea și antiPSD! Și pică!

          „A-și face păcat cu cineva” înseamnă a comite o faptă rea în dauna cuiva, a nedreptății, a oropsi, cam cum vor să facă unii, nu numai să-l dea jos pe Arafat, dar și să privatizeze segmente din SMURD, cam cum voia și Băsescu Petrov în favoarea, zice-se, a fostei uniuni consensuale Udrea, că familie era greu șă li se spună... când păcătoasa Elena intra pe la Cotroceni pe la ora 1 noaptea.... (sau pe la unu Petrov).

          „A vorbi cu păcat” înseamnă a se face vinovat spunând lucruri neadevărate sau nedrepte și prejudiciind astfel pe cineva, cam așa cum a procedat Ponta cu Dragnea, apoi cu Viorica Dăncilă și mai deunăzi cu Firea. „A intra în păcat” înseamnă a face ceva condamnabil, a comite o greșeală, precum Ponta și Kovesi cu tezele de doctorat și Oprea cu conducerea la doctorat pe teme de securitate cât pe ce națională!

          „A vârî pe cineva în păcat” înseamnă a determina pe cineva să comită o faptă condamnabilă, cam cum făcu mătușa Tamara cu moștenirea de 400.000 de dolari USA lăsați tatălui lui Andrei, fost tânăr consilier al unui (n)europarlamentar peesedist retras din PSD, care, așa de chichi și de CV, a fost și candidat la președinție (unul Ivan).

          „A trage păcatul cuiva” sau a suporta consecințele greșelii altuia i se potrivește tot unuia Andrei, de astă dată userist, fiul celui care a jucat teatru pe la televiziune la îngrămădeala din decembrie 1989, îndemnându-l pe un poet cât pe ce revoluționar, fost portar la Uniunea Scriitorilor, ajuns apoi președinte, cu îndemnul „Mircea, fă-te că lucrezi”. Și de atunci s-a jucat teatru cu economia națională, cu devalorizarea leului, cu privatizări de genul editurii politice date de Pleșu lui Liiceanu și câte și mai câte! Iar poetul e ditamai moșierul care face politică, dar cu delicatese!

7245623295?profile=RESIZE_710x

Păcătoasă dorind mântuire

          Istoria a cunoscut și „mâncătorul de păcate” sau omul plătit să spele suflete. Când cineva o mierlea în Anglia, Scoția sau Țara Galilor, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, familia îndurerată punea o bucată de pâine pe pieptul gagiului decedat și îi cerea unui bărbat să stea drept în fața mortului.

          Familia privea apoi cum acest om, halitorul de păcate, halea pâinea, prelua relele mortului, pentru ca sufletul celui decedat să plece neprihănit. Se credea că pâinea înmuiată în apă absorbea păcatele defunctului; odată cu pâinea, toate greșelile treceau la cel plătit s-o halească de pe pieptul mortului. Măcar să fi fost înmuiată în vin, ca la ortodocși!

7245704285?profile=RESIZE_710x

Scenă de la o înmormântare din Anglia, 1733 (foto: Pinterest)

          „A împinge pe cineva păcatul” înseamnă a simți un imbold spre ceva oprit, așa cum i s-a întâmplat lui Petre Roman, când a declarat că industria românească e un „morman de fiare vechi”! Și alde Bercea și ai lui, prieteni cu Petrov, atât au așteptat! Au tăiat mormanul. Așa s-a accentuat folosirea expresiei „din păcate”, adică spre regretul nostru, dar și din nenorocire, am scăpat și de industrie, și de flotă, și de ceapeuri și de pământ (vezi „Jocuri de cuvinte – socoteli funciare”).

          Noroc cu unul care s-a încăpățânat pe la Curtici, pe care „dreapta” l-a eticherar drept comunist și acum e autentic capitalist, care a transformat ceapeul în societate agricolă pe acțiuni. Că pe la Stâlpeni, din turma de oi a ceapeului, tata s-a ales cu două oi, una șchioapă și una chioară! Că și oile alea de pe la Apaca, rămase apoi pe drumuri, erau di vină cu lozinca lor modernă „nu vrem kent, cafea, valută, vrem pe Roman, că ne... bată!” Cred că unii mă fac nostalgic...

          Acum putem exclama cu toții, fraieriți de toți politicienii, „vai de păcatele noastre cele grele”, că afacerea Microsoft s-a prescris, afacerea cu protecția frontierelor s-a prescris, afacerile cu vămile s-au prescris, Blaga, Falcă și Petrov, cel cu flota, că nu-i ajungea o flotilă, sunt (n)europarlamentari, Rareș Bogdan se simte bine după cheful fără măști, Kovesi ne zâmbește de la Bruxelles, televiziunea (i)Realitatea și-a schimbat numele, năravurile și datoriile lui Gușe, Gușe și Oprea simțeau că trebuie să intre în PSD, meditații la fizică elevilor de gimnaziu pe bani grei nu se mai dau și câte și mai câte!

          Și tot așa puteți să vă imaginați și alte exemple cu expresii ca „Ce păcat!”, „Mai știi păcatul?”, „Păcate amărâte!”, „Păcat de...!”, „Păcate femeiești”, „Păcate bărbătești”, aici citându-l tot pe păcătosul coleg Stelică Romaniuc, fire păcătoasă, cel care pe facebook dovedește o credință aparte (Soția mea, că-i credincioasă,/ Se roagă Domnului din cer/ Şi eu, o fire păcătoasă,/ Mă rog de-o doamnă la parter). Dar dacă află credincioasa colegă de apartament naiba știe ce se mai întâmplă. Se vede că Stelică știe nedilematicul răspuns la întrebarea „care-i cea mai mișto nevastă?”, pe care-l știe până și radio Erevan - „A altuia”!

          Cum care Stelică? Cel de care am amintit că de 1 martie se mai credea „păcătos” în stare să le pună (mărțișoare în piept) doamnelor și domnișoarelor (O figurină lângă mărţişoare/ Le-agăţ în piept la doamne, domnişoare/ Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu cel bun/ Că sunt în stare, încă, să le-o pun).

          Și cred că pe lângă păcătoasa de tipă de la parter, colegul Stelică Romaniuc, care iese dintr-un păcat și intră în altul, a mărturisit că știe și de jurnalul altei păcătoase (Luni mi-a scris vreo patru rânduri,/ Până vineri m-a curtat,/ Sâmbăt-am căzut pe gânduri,/ Iar duminică-n păcat).

          Și îl felicit și cred că nu va fi păcat dacă își menține și cu acest guvern urările „de sărbători” pe care le face în fiecare an prietenilor săi politicieni (Ca un bun colindător/ La guvern voi merge solo/ Şi-am să iau doar pluguşor,/ Fi'ndcă boi găsesc acolo). Că e galant și pregătit de Crăciun și cu păcătosul de sex frumos (Întrebând-o, de Crăciun/ Ce preferă: brad, molid,/ Mi-a răspuns că ar fi bun/ Pinul... şi un card valid). Chiar o fi păcat? De ce?

7245900686?profile=RESIZE_710x

Păcătoșii

          Eu știam că e păcat să blestemi, așa cum a făcut Tudor Arghezi (Blesteme) care a fost și călugăr. Dar uite că l-a parodiat ardeleanul George Topîrceanu, devenit muscelean de-al meu (Blesteme). Dar Tudor Arghezii n-a păcătuit cu testamentul său (Testament).

          Dacă vreți să vă documentați despre păcat, ascultați-l pe Walter Ghicolescu (Păcat). Băieți, cum puteți afla adrese noi pentru anumite scopuri puteți să-l citiți pe Ion Pribeagu, că trebuie să vă spovediți unui părinte. Dar dacă nu aveți cartea îl puteți asculta pe recitatorul Ionut Rotariu (Sunt un păcătos, părinte!).

          Fiind vorba tot de sexul frumos, trecând din Moldova în Transilvania, nu știu cât de păcătoase erau (ardelen)cele din „Caru cu muieri stricate”, dar a știut foarte bine regretata mea prietenă Ramona Fabian, cea care ni le-a pârât (că m-am luat de ardelence, văd eu ce-mi zice Viorica!). Putem afla aici și cât de păcătoasă e inima Danielei Ștefan (Au inimă păcătoasă). Dar vorba ceea, „E păcat să n-ai păcat!”, după cum ne conferențiază martorul la o nuntă Gabi Pîrnău. Despre păcatul la alte nații nu ne legăm! Fie sau să nu fie la ei!

          Din păcate, cred că v-ați lămurit cu păcatele și cu păcătoșii, cu iertarea sau neiertarea, cu afurisenia (scriem curând), chiar și pe vreme de pandemie! Păcătoși sau fără de păcat, iertați sau neiertați, spovediți sau nespovediți, să fiți (prea)iubiți!

          Darnic cum sunt, dacă vrea cineva să descarce, să păstreze sau să distribuie fișierul în format pdf, click pe:

Jocuri%20de%20cuvinte%20-%20p%C4%83cat.pdf

          (continuare)

          Nițu Constantin

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

    • 13672142_1756195064659587_2065524671_n-229x300.jpg?profile=RESIZE_710xCând noi ne aducem aminte de păcatele noastre, Dumnezeu le uită. Ioan Gura de Aur
    • Păcatul mărturisit devine mai mic, cel nemărturisit devine mai mare. Ioan Gura de Aur
    • Smerenia covârșește păcatele noastre și ne ridică, iar mândria ne apasă sufletele spre pământ și ne coboară. Ioan Gura de Aur
    • Cine te iubește mult și te urăște mult îți vede păcatele. Nicolae Iorga
    • Păcatul nostru cel mai mare este că facem orice anormalitate să devină normalitate. Octavian Paler
    • Păcatul este expresia religioasă a remușcării. Emil Cioran
    • Mare păcat, tocmai ajunsesem gard in gard cu fericirea. Vasile Ghica
    • Poate ajungeam cu toții sfinți, dacă păcatul ar fi avut gustul chininei. Vasile Ghica
    • Ce păcat că la școala vieții nu există repetenție. Valeriu Butulescu
    • 48498771f4ae314e-1024x682.jpg?profile=RESIZE_710xPăcat că au dispărut dinozaurii, am fi putut face atâtea din pielea lor. Valeriu Butulescu
    • Pentru asemenea zvonuri e păcat să-ți mai speli urechile.Valeriu Butulescu
    • Păcatul e ca apa de mare, când bei, ți se face mai sete. Valeriu Butulescu
    • Păcatul primordial, păcatul de a cunoaște, virtutea ignoranței. Valeriu Butulescu
    • Cu prețul a trei păcate am comis zece binefaceri, în competiția cu viciul, virtutea conduce detașat. Valeriu Butulescu
    • E păcat să-ți periclitezi dantura, scrâșnind a răzbunare. Valeriu Butulescu
    • Inactivitatea ne ferește de păcat, dar lenea este păcatul suprem. Valeriu Butulescu
    • Există unele păcate care sunt pe drept considerate mai grave decât infidelitățile. Jean Baptiste Massillon
    • Hysteria%2Bdreams%2Bpic.jpg?profile=RESIZE_710xNu există păcat, doar ignoranță. Christopher Marlowe
    • Sfinții sunt păcătoși care se descurcă. Robert Louis Stevenson
    • Fiecare păcat este rezultatul colaborării. Stephen Crane
    • O singură fisură va cufunda corabia asa cum un singur păcat îl va distruge pe păcătos. John Bunyan
    • Odată cu Păcatul Originar, omul a devenit străin de sine tocmai fiindcă și-a vândut propria sa sacralitate, ca pe o marfă care să hrănească religia. Sorin Cerin
    • De ce nu a lăsat Dumnezeu oameni fără păcat care să nu mai fie nevoiți să-i cerșeasca mila? Sorin Cerin
    • Nimic nu încurajează păcatul la fel de mult ca mila. William Shakespeare
    • Orice păcate,cât de mici,au avut nevoie în toate timpurile de justificare. Samuel Butler
    • Ceea ce pentru alții sunt păcate,pentru noi sunt erori. Paulo Coelho
    • Am căzut prin păcat, dar ne ridicaă prin căință. Sfantul Vasile cel Mare
    • Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul medicului, devine incurabilă. Sfantul Vasile cel Mare
    • Orice păcat este o ocară. Sfantul Vasile cel Mare
    • Am comis cel mai grav dintre păcatele pe care le poate comite un om: n-am fost fericit. Jorge Luis Borges
    • Din păcate, la optzeci de ani poți să fii îndrăgostit, eu scriu într-adins pentru a mă sustrage dragostei. Jorge Luis Borges
    • ispi.jpg?itok=a1IAey_u&profile=RESIZE_710xFără păcat sunt cei fără dorințe.Valeriu Butulescu
    • Am făcut cea mai bună afacere de pe Pământ. Unde altundeva poți păcătui și știi în același timp că vei fi iertat pentru păcatele tale? Armand Assante
    • A păcătui este o treabă umană, a justifica păcatele este o treabă diavolească. Lev Nicolai Tolstoi
    • Dacă ne cercetăm bine, aproape întotdeauna vom găsi la noi un păcat pe care-l osândim la alții. Lev Nicolai Tolstoi
Acest răspuns a fost șters.
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Acum 12 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
Bricul Mircea este numele a două nave din dotarea Marinei Române. Întâiul Bric Mircea, o corabie de…
Acum 12 ore
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
În cartea poștală aplicată aici admirați o frumoasă clădire a Bucureștiului vechi și anume Palatul…
Acum 12 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
Mai multe gânduri iar mă și urmăresc,  Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care…
Acum 14 ore
Pop Dorina a apreciat postarea de blog a lui Ioan Muntean Ioan Muntean - o dimineață la vânătoare (cybersonet LXXIV) în Cronopediada grup
Acum 14 ore
Ioan Muntean – dimineți rebele (cybersonet LXXV) prin Cronopedia
Sursă: Ioan Muntean – dimineți rebele (cybersonet LXXV) – Cronopediada grup – Cronopedia Maraton…
Acum 15 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți  Prin toate trecem o dată în viață toți  Au trecut lacrimi…
Acum 17 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog în Cronopediada grup
Maraton Panorama Literară 2024, decembrie
22. (poezie, cybersonet)

~ ciclul Calendar ~
dimineți…
Acum 19 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos…
Acum 19 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
A nins iar foarte tare acum spre seară,  Și vremea este câteodată mai sonoră,  Fulgii de zăpadă…
Acum 21 ore
Nicoleta Mija a postat o discuție
Frigul iernii pe toți iar ne-a cumințit,  Soarele coboară liniștit spre asfințit  Vântul nu mai…
ieri
Victor Bivolu a postat o discuție în Hobby-Club Cronopedia
ieri
Mai Mult…

Timpul

Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți  Prin toate trecem o dată în viață toți  Au trecut lacrimi care dor foarte tare  Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite  Au trecut…

Citeste mai mult…
0 Răspunsuri
Vizualizări: 3
-->