Jocuri de cuvinte - păun
Geografie lingvistică
Păunul
Moto: „Ofer luceafărul şi luna/ Şi mai ofer vreo şapte stele,/ Dar nu mai face pe nebuna/ Că şi aşa nu-s ale mele!... (Ofertă, de Constantin Păun, 2019)
Am citit o propoziție debitată de un tip unei blonde frumoase: „- Nu te mai împăuna atât!” Așa că fuga la păun! Știți că este o pasăre domestică mare, cu penajul masculului strălucitor, albastru-verzui și cu coada foarte lungă, pe care o poate răsfira în formă de evantai (Pavo cristatus). Așa i se spune și penei păsării descrise mai sus.
Păun
DEX '09 (2009) prezintă etimologia: „lat. pavo, -onis”. Detaliind, cuvântul, scris prima dată în română în Biblia din 1688 [MDA2 (2010)], este moștenit din cuvântul latin pāvōnem, accuzativ singular al lui pāvō, „împrumutat” probabil din grecescul antic taṓs - ταώς, „păun”, dar posibil și imitativ (comparați cu latinescul paupulō, „a ciripi ca un păun”.
În diferite limbi îi corespund cuvintele:
● altaawws - الطاووس în arabă;
● chim công în vietnameză;
● gongjak - 공작, gongjaksae - 공작새 în coreană;
● groo zwayzoo în métchif;
● kǒngquè - 孔雀 în chineză;
● kujaku - 孔雀 (くじゃく) în japoneză;
● mayil - மயில் în tamilă, mayil - മയില് în malaialam;
● merak în indoneziană;
● modúku în lingala;
● mor - मोर în braj, hindusă, nepaleză și pali, mora - મોર în gujarati (în final din sanscritul mayūra - मयूर);
● nemali - నెమలి în telugu;
● nexşe în kurdă;
● p’aruakangi - ფარშავანგი în gruzină;
● paabulind în estonă;
● paf în volapük;
● påfågel în suedeză, påfugl în daneză (din pa- + fugl, „pasăre”, pa primele litere de la pavo), páfugl în islandeză și în norvegiană, páfuglur în feroeză;
● Pageluun în germană de jos (Niederdeutsch);
● pagóni - παγώνι în greacă, pagun, pawun și pegun în malteză (din sicilianul paguni), paguni în siciliană;
● pallua, pallue în albaneză [probabil din pall, „strigăt”, din proto-albanezei *palei-, din proto-indo-europeanul *(s)pel-, „a vorbi cu voce tare”];
Павлин
● paó, paó reial în catalană, paon (din vechiul francez paon, din latinescul pāvōnem, acuzativ singular al lui pāvō) în franceză, pau în frizonă;
● paulin - паулін în bielorusă, pavlin – павлин în rusă (din germanicul Pfäulein, diminutiv al lui Pfau, din vechiul germanic pāwo, din proto-germanicul *pāwô, din latinescul Latin pāvō);
● pauma în bască;
● paun - паун în bulgară, macedoneană, sârbă și sârbo-croată, paun în bosniacă, bretonă, croată, galeză și velșă;
● pauw în neerlandeză;
Cuvântul păun în diferite limbi
● páv în cehă, slovacă și slovenă;
● pava - пава în erza, páva în maghiară, pavão în portugheză, pavão real în portugheză, pave - פּאַווע în idiș, pavo în esperanto, galiciană și latină, pavo real în spaniolă și în galiciană, pavo ruan în spaniolă, pavon în friuliană, interlingua, occitană sau provensală și venetă, pavone în italiană și în corsicană, pavone, pavoni, paoni, poni, baboni în sardă, pavono în ido, pāvs în letonă, pavun în romanșă, pavuno în țigănească;
● pavyč - павич în ucraineană;
● paw în poloneză și în sorabă;
Păun înfoiat
● pāwa în engleză veche;
● pawon în valonă;
● payon în corni;
● păun în română;
● peacock în engleză, manx și métchif, peafowl în engleză, péacóg în irlandeză, peucag în galică scoțiană;
● Pfau în gernană;
● pikake în hawaiiană;
● Pohunn în luxemburgheză;
● pou în afrikaans;
● povas în lituaniană;
● pòwis în papiamento;
● riikinkukko în finlandeză;
● siramarg - սիրամարգ în armeană;
● tavas - טווס în ebraică, tavus în turcă, tavuskuşu în turcă, tawis în tătară, tawıs - тауыс în cazahă, ṭāwūs – طَاوُوس în arabă, tâvus – طاووس în persană (din arabicul ṭāwūs – طَاوُوس), a thaoes în kabilă, totygus - тотыгус în nogaï, tovuz în azeră;
● ನವಿಲು, ಮಯೂರ, ಕೇಕಿ în kannada.
Carl Linnaeus, în lucrarea sa Systema Naturae din 1758, i-a atribuit păuniței indiene numele tehnic în latină de Pavo cristatus, „păuniță cu creastă”. Cuvântul în limba engleză scrisă datează de la aproximativ 1300, iar variantele sale ortograficee sunt pecok, pekok, pecokk, peacocke, peacock, pyckock, poucock, pocok, pokok, pokokke și poocok.
Ortografia actuală a cuvântului englez peacock a fost stabilită la sfârșitul secolului al XVII-lea. Chaucer (1343–1400) a folosit cuvântul pentru a se referi la o persoană mândră și ostentativă în comparația sa „proud a pekok” din Troilus și Cresida (Cartea I, rândul 210).
Cuvântul grecesc pentru păun era taos și era legat de persanul „tavus” (ca în Takht-i-Tâvus pentru faimosul tron al păunului). Se crede că cuvântul ebraic antic tuki (plural tukkiyim) a fost derivat din tamilul tokei, dar unii cred că e dat de egipteanul tekh. În ebraica modernă, cuvântul pentru păun este „tavas”. În sanscrită, păunul este cunoscut sub numele de mayura și este asociat cu uciderea șerpilor.
Păunul în viață și în (c)arte
Moto: „Ca politician e tare/ Şi îl cunoaşte lumea toată./ În postul lui, destul de mare,/ El nu posteşte niciodată.” (Dezavantaj, de Condruţ O. Păun, din ziarul «Viaţa Buzăului», 17 decembrie 2005)
Maiestuoasa pasăre mai degrabă ornamentală a intrat rapid în gura lumii. Păunii (Pavo) sunt păsări galiforme din familia fazanului, Phasianidae, formate din trei specii, Pavo cristatus, Pavo muticus și o specie înrudită care trăiește în pădurile tropicale din Africa (Afropavo congensis - păunul de Congo sau mbulu).
Masculul, păunul, este binecunoscut pentru coada extravagantă folosită în procesul de curtare a păuniței. Păunița este de culoare maro cu tonuri gri, puii fiind gălbui spre maro cu pete întunecate. Prezintă un puternic dimorfism sexual (din fr. dimorphisme, existența a două forme distincte la una și aceeași specie, în funcție de sex, de sezon etc.).
Având masculul penaj bogat, poate zbura cu greutate, doar distanțe scurte, refugiindu-se în copaci când apar prădătorii.
Rase de păuni
Ca pasăre ornamentală, păunul se află în multe grădini zoologice din lume și a fost de multă vreme faimos în lumea veche. Unii păuni dintr-o subspecie, numiți verzi, în captivitate trebuie ținuți departe de alte păsări, din cauza dispoziției lor de „caftangii”, precum unii șoferi de pe drumurile țării noastre. Păunii albaștri, deși originari din climatele calde și umede, pot supraviețui iernilor din nord.
În mitologie, păunul era pasărea preferată a zeiței grecești Hera, soția lui Zeus. Conform mitologiei grecești, „ochii” vizibili pe coada păunului au fost așezați acolo de Hera pentru a-l comemora pe credinciosul ei tutore sereist, Argos, care avea o sută de ochi (Ovidiu I, 625).
Potrivit legendei, Argos a fost angajat de Hera, geloasă pe Io, una dintre nimfele curtate de soțul ei Zeus, pe care o bănuia de oarece adulter. Neexistând echipamente de înregistrare ca ale procurorilor români de la Monica Macovei încoace, montate pe turnători, coana Hera a transformat-o pe tânără într-o vițică și i-a încredințat tutela uriașului pentru a-și spiona soțul, ditamai bosul, al cărui nume i-a fost atribuit de pedeliști după 2005 lui Petrov, turnătorul.
Fără niscaiva camere minuscule de luat vederi, existente acum, fără să știți, și în ecranul televizoarelor inteligente, Argos poseda o sută de ochi și ținea cincizeci dintre ei deschiși, de planton, care priveau constant în timp ce ceilalți cincizeci le soileau, astfel încât era imposibil să-i înșele cineva vigilența.
„ Când Zeus s-a prins de nasulie, l-a trimis pe Hermes să-l omoare pe spion și s-o elibereze pe „nevinovata” Io. Hera a decis să aducă un omagiu loialității uriașului sereist Argos punând o sută de „ochi” pe coada păsării ei preferate, păunul.
Păunul este prezent și în cultura indiană, asociat cu zeul Krishna al religiei hinduse, recognoscibil după penele de păun din șapca sa. Trecând la zilele noastre, nu putea să nu intre și în expresii românești. „A fi mândru ca un păun” înseamnă a fi îngâmfat, înfumurat, a se mândri, a se îngâmfa, cam cum se mândrește Petrică Roman cu prostiile sale, cum se mândrește Năstase cu vânzarea petrolului sau Petrov cum că n-a turnat.
„A se îmbrăca cu pene de păun” înseamnă a se lăuda cu meritele altuia și aici găsiți singuri exemple, că eu obosii. Nu mă bag nici la persoana orgolioasă, caracterizată prin frumusețe și lipsă de inteligență, că nu vă știu vecinii și prietenii. Aveți exemple destule cu cei care „se împăunează”, cu unii „prea”mândri fără oarece motiv, precum K. Laus, C. Iolacu, C. Iucă. De C. Îțu uitarăm...
Scriitorii au sesizat și ei frumosul păun. Anghel-Iosif ne informa că „un păun își deschise coada ca un evantaliu și pieri în umbră”, iar Eminescu descria pasărea zice-se măiastră, chemată de o zână („Zâna Dochia cu glasu-i cheam-o pasăre măiastră,/ Ce zburând prin aer vine cu-a ei pene de păun”).
Negruzzi evocă lauda pentru pene („Se laudă păunul cu penele-i plăcute”). Cum aminteam, păun i se spune și penei de păun, folclorul transilvan, mai ales cel bistrițean, amintind de „flăcăi... cu păuni la pălării”. Macedonski le numește evantalii („Peste masa largă mișcă evantalii de păun”), iar Marian ne spunea cum își orna pălăria („Podobeam o pălărie/ Cu păun și cu hârtie”).
Este interesantă definiția dată de Scriban cu aproape un secol în urmă: „Un fel de curcan moțat mult maĭ frumos, cu coadă mult maĭ lungă și de o extraordinară frumuseță a penelor (pe care o poate râdica și răsfira ca și curcanu) și originar din India, Indochina și Malaezia. Carnea luĭ e ca și a curcanuluĭ, dar e ținut maĭ mult ca pasăre de ornament. Sunt și păunĭ albĭ.” [Scriban (1939)].
Și scriitorii străini au pomenit de păun. Théophile Gautier, în Călătorie în Spania, amintește de păuni: „[…] briza aduce parfumul Generalife, o tufă enormă de oleandri care înflorește în fața dealului următor și cârâitul plângător al păunilor care merg pe zidurile dărâmate.” ([…] la brise apporte les parfums du Généralife, énorme touffe de lauriers-roses épanouie au front de la colline prochaine, et le miaulement plaintif des paons qui se promènent sur les murs démantelés. [Théophile Gautier, Voyage en Espagne, Charpentier, 1859]).
Steme cu păuni (heraldică, Franța)
Dintr-o traducere în germană, aflăm că englezul ony Horwitz, în Cook, descoperirea unui explorator, scria: „La aceasta s-a adăugat marea menajerie pe care o conducea la bord, un taur, două vaci și mai mulți viței pe care regele George dorea să le facă cadou tahitienilor, plus un păun și o păuniță ca dar de la contele de Bessborough." (Hinzu kam die gewaltige Menagerie, die er an Bord führte ein Bulle, zwei Kühe und mehrere Kälber, die König Georg den Tahitianern zum Geschenk machen wollte, außerdem ein Pfau nebst Pfauhenne als Gabe des Earl of Bessborough. [ Tony Horwitz: Cook. Die Entdeckung eines Entdeckers. Piper, München/Zürich 2006, übersetzt von Heike Steffen, ISBN 978-3-492-24473-2, Seite 478. Englisches Original 2002]).
Fluturele păun (după „ochii” asemenea celor de pe coada păunului)
În rusă, după o călătorie în Polonia acum antirusă înverșunată, se scria și despre păuni: „Puțin mai departe, pe o peluză verde îngrijită, se plimbă păuni maiestuoși.” (А чуть подальше, на аккуратном зелёном газончике, гуляют величавые павлины. . [«Польша — добрая соседка: здесь примут по-домашнему!», Polonia este un vecin bun: aici te vor primi ca acasă!” // «Даша», 2004 г., НКРЯ]). Acum.... NATO!
V. P. Nekrasov, într-o nuvelă scria despre îngâmfați: „Dușmanii îl considerau un păun arogant, narcisist - dar unde ați văzut un tânăr frumos de douăzeci de ani, cu un simț dezvoltat al autocriticii?” (Недруги считали его самонадеянным, самовлюблённым павлином — но где вы видали красивого двадцатилетнего юнца с развитым чувством самокритики? [В. П. Некрасов, «Маленькая печальная повесть», 1986 г. [НКРЯ]).
Așadar, apăru în toate limbile familia de cuvinte păun, păuniță, coadă de păun, păună, păunar (paznic sau vânzător de păuni), păunărie, curte cu păuni, păunaș (pui de păun; tânăr voinic, „păunașul codrului”), păunat adj. (cu penaj în ape), păun albastru, păun alb, păun verde și ce mai știți, că sunteți informați...
Păun în onomastică
Moto: „Minciuna n-o să moară niciodată,/ Se spune adesea, fără de ocol./ E buruiana înrădăcinată/ Ce îşi extrage seva din nămol.” (Convingere, de Păun Malacu, din Adevărul şi minciuna, 2011)
Onomastica este știința care se ocupă cu studiul numelor proprii, dar și, cu sens de substantiv colectiv, totalitatea numelor proprii dintr-o limbă. În limba română ați întâlnit destule nume de familie Păun, prenume pentru femei ca Păuna sau Păunița. Dacă introduceți la un metacăutător cuvintele „Păun”, „Paun” sau corespondentele în alte limbi veți avea destule surprize. Încercați și în facebook, whatsup, messenger etc.
Mai lăsați „vedetele” actuale și aflați că sunt și oameni de seamă cu numele de familie Păun, precum Păun Gheorghe (n. 1950, Cicănești, jud. Argeș), matematician și scriitor. Este membru corespondent al Academiei (din 1997), cercetător la Institutul de Matematică al Academiei (din 1990).
Are studii privind teoria limbajelor formale, semiotica, lingvistica computațională, inteligența artificială etc. („Mecanisme generative ale proceselor economice”, „Gramatici gramaticiale”, „Probleme actuale în teoria limbajelor formale”, „DNA Computing. New Computing Paradigms” etc). A scris romane („O mie nouă sute nouăzeci și patru”, „Oglinzi mișcătoare”, „Hotel Anghila”).
Pfau im Wappen des Landkreises Neuwied
(Păun pe stema districtului Neuwied)
Ion Păun Pincio (1868-1894, n. Mihăileni, jud. Botoșani), a fost scriitor român de stânga. A colaborat la „Contemporanul” și la alte reviste socialiste. Are o lirică sensibilă și reflexivă, de influență eminesciană. Are instantanee în proză, portretistice sau evocatoare („Versuri și proză”). A fost ales membru post-mortem al Academiei (în 1948, când a fost „scos” Blaga).
Toți românii școliți au auzit de acarul Păun, deși nu este numele vreunui erou de roman, snoavă sau baladă. Acarul Păun a existat într-adevăr și ar fi rămas precis necunoscut, anonim, dacă o gravă ciocnire de trenuri întâmplată cu un secol în urmă, în stația Vintileanca (astăzi Săhăteni), de pe linia Ploiești-Buzău, nu i-ar fi adus o tristă celebritate.
Accidentul feroviar de la Vintileanca (2 iulie 1923)
Ancheta asupra catastrofei de cale ferată, așa cum se făceau cercetările în acea vreme, de parcă ar fi fost procurorii DNA de la Ploiești ai lui Kovesi, a scos basma curată pe adevărații culpabili, oameni „cu oarece trecere”, a găsit ca singur vinovat al nenorocirii pe... acarul din stație, anume lon Păun!
De atunci, datorită scriitorilor și presei, expresia „acarul Păun” indică persoana asupra căreia se aruncă greșelile altora, sau, cum îl caracterizau ziarele „țapul ispășitor al isprăvilor celor mari și tari, subiect de revistă bulevardieră, de distracție în parlament”. Azi Putin pare acarul Păun, că el e de vină că Cîțu și Orban, matrafoxați, au liberalizat prețul energiei!
Acar (o meserie uitată)
În piesa Schimbarea la față (sau Parada păcatelor) de George Mihail Zamfirescu, personajul Profiriu spune, în tabloul 8, scena III: „mă gândeam și eu... la acarul lon Păun, care se zbate și țipă, dar nu se dă învins. Umblă de ani de zile, ca Diogene, cu felinarul în mână, după o fărîmă de dreptate, pe care nu se îndură nimeni să i-o dea…” Noi vă oferim ca teatru radiofonic Idolul şi Ion Anapoda (https://www.youtube.com/watch?v=3i6LC85RxiI), tot piesă a lui G.M. Zamfirescu.
Poetul Adrian Păunescu (1943-2010), născut basarabean, dar devenit oltean din Bârca, a definit o generaţie, cu cenaclul Flacăra şi cu versurile sale. La cenaclu artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros.
În cenaclu, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicul tânăr, fiind tolerat până la un punct de puterea comunistă. A inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock.
A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra, din fruntea căreia a fost destituit în iulie 1985. Pretextul a fost busculada iscată la concertul cenaclului în Ploieşti din iunie 1985, însă Adrian Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul „Analfabeţii" (https://poetii-nostri.ro/adrian-paunescu-analfabetilor-poezie-id-1314/), publicat în 1980, în Flacăra.
Între anii 1970 şi 1980, Păunescu a devenit o figură importantă în presa românească. Pe lângă enaclu, revistele pe care le-a coordonat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România. După 1989 nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra. În anul 1990 a fondat revista Totuşi iubirea.
Autor a peste cincizeci de cărți, în majoritate volume de versuri, editate într-un tiraj record de peste un milion de exemplare, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeți români contemporani. Multe poezii ale sale au fost puse pe muzică de către compozitori din genurile folk și rock, uneori Păunescu colaborând direct cu muzicienii, chiar în cadrul Cenaclului Flacăra.
Adrian Păunescu
Oricât latră unii, opera rămâne operă. Talentul său poetic a fost apreciat de mulți critici literari importanți. Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu că este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră „ultimul mare poet social român".
După îngrămădeala din decembrie 1989 și lovitura de stat a fost acuzat de cei care nu l-au putut egala că i-a scris poeme laudative lui Nicolae Ceauşescu. Păi, fraților, ar fi putut el scrie ceva laudativ despre Petre Roman, Petrov sau Klaus, cu toate că pe ăsta nu l-a apucat?
Oricât ar cârâi unii, opera rămâne operă. Nu pot fi uitate ușor poeziile Rugă pentru părinți (aici interpretată de Ştefan Hruşcă în cenaclu, https://www.youtube.com/watch?v=-DeO0mzFeuw), Actortul (aici cu Vasile Șeicaru, https://www.youtube.com/watch?v=FnK8UR64VyQ, tot la cenaclu), Copaci fără pădure (aici la lansare, cu Tatiana Stepa și Adrian Păunescu, https://www.youtube.com/watch?v=j3p5MFj-xm0, în 1994, la Costești, Hunedoara) ș.a.
Pentru a înțelege atmosfera de atunci, unde mi-am dus familia și pe mama soacră, priviți Cenaclul Flacăra, „Te salut, generaţie-n blugi!”, de Adrian Păunescu, la https://www.youtube.com/watch?v=pIJrjn54Oh0, un film întreg cu index și linkuri. Cred și sunt sigur că o puteți admira separat pe Tatiana Stepa (https://www.youtube.com/watch?v=v9gPXOnE7ZA&t=1059s, colaj in memoriam).
La 27 septembrie 1992 a fost ales senator de Dolj, pe listele PSM. La alegerile parlamentare din 2000 este ales senator pe listele PDSR - Dolj, iar în 2004 câştigă un nou mandat, pe listele PSD, în circumscripţia electorală Hunedoara şi a deţinut funcţia de preşedinteal comisiei pentru cultură.
De un fost coleg de breaslă, geodezie, un escu, tot profesor, nu zic nimic. E mare patron. Editează și cărți. La apariția primei cărți universitare în domeniu, „Sisteme informaționale geografice și cartografie computerizată”, pe care am scris-o și am publicat-o în 2001 la editura Universității din București, a venit la mine să îi dau împrumut un exemplar. De atunci am scris multe cărți, dar nu am mai primit niciun mesaj de la escu. Măcar să mă fi rugat să-i scriu un autograf pe acel exemplar. Oare o mai are?
Numele păun e prezent și ca nume de loc, aparținând toponimiei. În Canada există lacul Peacock, cu identificatorul de detaliu toponimic 00ce5d4ebe4311d892e2080020a0f4c9 (Toponymic Feature ID), ca să vedeți ce departe suntem noi cu digitalizarea în domeniul detaliilor geografice sau topografice. În Marea Britanie există vreo 13 ferme cu denumirea Peacock Farm. Puteți vedea lista lor în internet (vezi la https://www.archiuk.com/cgi-bin/get_placename.pl?placename=Peacock&county=&country=uk). Sunt date și harta și aerofotografia (aerofotograma) cu fiecare toponim, în baza de date numită ARCHI (Archaeological & Historic Sites Index).Noi, de! Cu Sexi brăileanca, academicianul loterist Ogică și cu Lis și Oana personală!
Cum păunul e prezent și în toponimia românească (aici oiconim), priviți un filmuleț (https://www.youtube.com/watch?v=Gd8ffxexL6Q) despre comuna Păunești, din județul Vrancea. Urmăriți apoi doi „rivali” la TVR (https://www.youtube.com/watch?v=MrSg6a-3hV4), Eveline Păuna vs Florin Zamfirescu, invitați de Marina Almășan. Jocuri de nume!
Cred că cei de o vârstă de peste șase decenii își amintesc de cântăreața și actrița italiano-elvețiană Rita Pavone, adică „Rita Păun”, născută la 23 August, 1945, specializată în balade și rock, cu succesul asigurat prin anii 1960. Găsiți informații în internet (https://en.wikipedia.org/wiki/Rita_Pavone). Ascultați aici Cuore (https://www.youtube.com/watch?v=1wIKIvxovR0).
La Câmpulung Moldovenesc există pensiunea Păunașul codrilor. Acum să trecem rapid, la muzica populară și s-o urmărim pe Polina Gheorghe (https://www.youtube.com/watch?v=SE06XgdA1SU), cu Păunasul codrilor. Adăugăm și povestea Păunașul codrilor scrisă de Victor Eftimiu, minunat îndemn spre curaj si virtute, care deschide larg porțile visului, gândurilor înaripate.
În cartea Păunașul codrilor sunt șapte povești. Veți reintra în lumea copiilor, bucurându-vă, în acest veac nașpa, cu părinte 1 și părinte 2, cu făină de greieri și USR, citind despre gingașul tril al fluierului ciobănașului, vulpea păcălită, Făt-Frumos din lacrimă, frumoasa Ileana Cosanzeana, omul de piatră, păunașul codrilor, zâna viselor etc.
În epoca multimedia puteți asculta în liniște, de exemplu, doar un fragment (https://www.youtube.com/watch?v=l5gtVuAYK_s), prelucrat, al uneia din povești, Paunașul codrilor, care dă titlul cărții. Lectura aparține actorului Adrian Nicolae. Știu, tinere mămici, sunt desuet cu așa ceva, cu arhaisme, în acest veac nașpa! Tot Batman vă trece prin cap... și-l oferiți copiilor. De, bătrân decrepit!
Fișierul în format pdf este aici: Jocuri de cuvinte - păun.pdf
Iubitori de păuni sau nu, să fiți iubiți! Că trebuiți, cândva, cumva, undeva, cuiva!
NC
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richte;
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
https://cronopedia.ning.com/members/NituConstantin
-->
Comentarii