Jocuri de cuvinte – pod
Geografie lingvistică
Pod
Moto: „Prietenia - pod peste două suflete.” (Camelia Opriţa în „Cuvântul deschide gândul omului”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019)
În anul 1997 am fost profesor vizitator în Suedia (vezi „Călătorii geodezice – Suedia 1997, printre vikingi și vechile lor toponime (I)”). Acolo mi s-a prezentat stadiul lucrărilor la podul Oresund, care lega, printr-un tunel submarin Danemarca de Suedia. Am și scris despre acest pod [vezi „Călătorii geodezice Suedia 1997 Podul Oresund (VI)”].
Și am scris noi despre drum (vezi „Jocuri de cuvinte – drum”) și despre metrou (vezi „Jocuri de cuvinte – metrou”), la a doua comparând construcția liniei de metrou M5 Drumul Taberei din București cu alte construcții din lume.
Dacă am scris despre drum, musai că pe orice drum există și poduri, cu care nu stăm prea bine. Toți știm că un pod e o construcție de lemn, de piatră, de beton, de metal etc. ce leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ, susținând o cale de comunicație terestră (șosea sau cale ferată) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial. Pod este și spațiul închis între acoperiș și planșeul superior al unei clădiri, dar nu ne interesează acest element.
MDA2 (2010) precizează etimologia: „E: vsl. Подъ”. Așadar, în moștenirăm din protoslavicul *podъ, „sub, dedesubt (staționar)”, „(cu acuzativul) sub, mai jos, dedesubt (mișcare la)”, format din prepoziția *po, „de; la”, + *-dъ, sufix, po moștenit din protoindoeuropeanul *h₂pó, „din; de la”.
În alte limbi podului i se spune:
► ācḥā - ацҳа în abhază,
► afárá în joruba;
► borogo în cvana;
► Bréck în luxemburgheză, brèè în flamandă orientală, brêge în frizonă, bridge în engleză, brig în scoțiană, brik - בריק în idiș, bro în daneză și în suedeză, bru în norvegiană, brú în islandeză, Brücke în germană, brug în olandeză și în afrikaans, Bruggn în bavareză, brúgv în feroeză, prucke în plodară (toate pe diferite căi, în ultimă instanță din protogermanicele *brugjō, *brugjǭ, „pod”, acestea din protoindoeuropenele *bʰerw-, *bʰrēw-, „podele din lemn, podele, pod”);
► cầu (橋) în vietnameză;
► ćuprija - ћуприја în sârbocroată (din turcescul otoman köpri - كوپری, vezi mai jos turcescul köprü, „pod”, din prototurcicul *köprüg);
► dari - 다리, gyoryang - 교량 în coreeană;
► dəldl - ድልድል în tigrinya, dəldy - ድልድይ în amhară;
► doloṅ - দলং în assameză;
► drochaid în galică scoțiană, droghad în manx, droichead în irlandeză (din vechiul irlandez drochet, „pod”, de la droch, „roată”, + sét, „cale”);
► 'ē'a turu în tahiti;
► faiā, alaniu în samoană;
► géfyra - γέφυρα în greacă (din géphura - γέφυρα în greacă antică);
► gesher - גֶּשֶׁר ר în ebraică;
► giuz în zuang;
► güür - гүүр (ᠭᠦᠭᠦᠷᠭᠡ), khöörög - хөөрөг în mongolă;
► gwagwa, gbagba în lingala;
► hale kavakava în tongai;
► hashi - 橋 (はし), kyōryō - 橋梁 (きょうりょう) în japoneză;
► híd în maghiară, hid, xid – хид în osetă [colegii maghiari scriu „egy iráni szóból, vö. oszét хид”, dintr-o limbă iraniană, vezi osetul hid; așadar dintr-un cuvânt indoiranian ca yagnobiul (limbaj estiranian) etk - етк, poate din rădăcina protoindoeuropeană *sei-];
► hula - хула în nganassan;
► ibhuloho în zulu;
► ikaartarfik în groenlandeză;
► jambatan, jambat, titi, titian în malai, jembatan în indoneziană;
Cuvântul pod în diferite limbi
► jisr, djisr - جِسْر, كوبري în arabă;
► kaabad în somaleză;
► kadarko în hausa;
► kamurǰ - կամուրջ în armeană;
► kĕper - кĕпер în ciuvașă, koʻprik în uzbecă, koipir - коьпир în nogaï, köpir – көпір în cazahă, köpri în turcmenă, köprü în turcă și în găgăuză, köpür în tătară crimeeană, köpür - кёпюр în carachaybalkară, köpir - көпир în caracealpak, köpri în turcmenă, köpürö - көпүрө în chirghiză, korpî în zazaki, körpü în azeră, küper - күпер în tătară și în bașchiră, küpruk - кӯпрук în tadjică, kӧpӱr - кӧпӱр în urum, kёliur - кёпюр în karatchaïbalkară și în kumucă (din turcescul otoman köpri - كوپری, din prototurcicul *köprüg);
► kövürüg - көвүрүг în tuvană, köwrük - كۆۋرۈك în uigură, kürge - күргэ în iacută;
► khūa - ຂົວ în laoțiană;
► łăməǯ̍ - лъэмыдж în adige;
► lqendeṛt în chaoui;
► mist – міст, mostý - мости în ucraineană, most - мост în rusă, belarusă, bulgară, sârbocroată și macedoneană, mòst în casubă, móst în sorbă, most în bosniacă, cehă, croată, poloneză, slovacă și slovenă, muosta - муоста în iacută (toate din mostŭ - мостъ în vechea slavă);
► naʼníʼá în navajo;
► olutindo în ganda;
► pālam - பாலம் în tamilă, pālaṃ - പാലം în malaialam, fālan - ފާލަން în maldívă, pālama - පාලම în singaleză;
► piriti, arawhata, arawhiti în maori;
► pır, pir, pird în kurdă;
► pod în română;
► pódo, phurd, purt, koséllész în țigănească;
► pol - پل în persană, polô - ପୋଲ în orija;
► pom în volof;
► pon în haitiană și în volapük;
► pons în corni, pons în latină, pont în franceză, bretonă, catalană, galeză, malteză, în occitană, valonă, velșă, pònt în provensală, ponte în galiciană, interlingua, italiană, novială și portugheză, pónte, ponte, pónt, pont în valenciană, ponte, ponti în sardă, ponte, puente în asturiană, ponti în sicíliană, ponto în esperanto și în ido, puent în aragoneză, puente în spaniolă, puint în friuliană, punt în romanșă, punt în retoromană, punti, pumhi în aromână (din latinul pontem, acuzativ singular al lui pōns, din protoindoeuropeanul *pónteh₁s, „cale, drum”, din *pent-, „cale”);
► pos - пос în komi de vest;
► pul - пул în tadjică, pul - پل în pastu, pul - پل în urdu, pul - पुल în hindi, pul - पुल în nepaleză, pul - পুল în bengali, pul - ਪੁਲ în pandsabi, pul - પુલ în gudjarati, puli - پُلِ în sindhi (din persanul pol - پل, acesta din persanul medieval puhl, acesta din protoindoiranianul *pártuš, din protoindoeuropeanul *pértus);
► qiáo - 橋, 桥 în chineză;
► sàpaan - สะพาน în thai;
► sdaraja în swahili;
► sedʹ - сэдь în erza;
► setu - सेतु în marathi, setuḥ - सेतुः în sanscrită, sētuve - ಸೇತುವೆ în kannada;
► sild în estonă, sildi, šaldi în sami de nord, silta în finlandeză (din protofinicul *cilta, din precedentul *tilta, „pod”, dintr-o limbă baltică);
► spīŭn, spiən - ស្ពាន în kmeră;
► tahta - тахта în hacasă (din turcescul otoman tahta تخته-, din persanul taxte -تخته);
► ṭaj - тӏай în cecenă;
► tamta: în burmai; တံ
► tetezana în malgașă și în ndonga;
► tiltas în lituaniană, tilts în letonă (vezi sild în estonă);
► tulay în tagalogă,
► twene în akană;
► uapo în hawaiiană;
► umchankcatho, ibrorho în xhosza,
► urë în albaneză (din protoalbanezul *warā, din protoindoeuropeanul *h₂wer-, „a acoperi”);
► vāradhi - వారధి, vantena - వంతెన, sētuvu - సేతువు în telugu;
► vyž - выж în udmurtă;
► xidi - ხიდი în gruzină;
► zubi în bască (din protobascul *zur, „lemn”).
Podul în (c)arte
Moto: „Traian, e nume de-mpărat/ Ce pod la Dunăre-a-nălţat./ Traian de-acuma, constat eu,/ Cârpi un pod... peste Buzău.” („Ambiții”, de Gheorghe Culicovschi)
Există destule tipuri de poduri, inclusiv podul de gheață, pod de fier, pod de lemn, pod de beton armat, pod plutitor (bac), chiar și pod carstic (porțiune a tavanului unei peșteri rămasă suspendată în urma prăbușirii acestuia). Și gimnastica a acceptat cuvântul pod!
Ne amintește de el calamburistul Emil Ianuş, în „Pledoarie pentru epigramă”, 2007, care i se adresează unui deputat sportiv (A promis la tot norodul/ C-o să facă pod în sat/ Şi de-atunci, ca deputat,/ Dimineaţa face... podul!).
„Podul” în gimnastică
Noi am preferat o fată care face podul. Că ne gândim la... pilonii de pod care devin metaforă la Gheorghe Gurău, referindu-se la noi, cei de vârsta a treia (Privesc cu gândul la „dotare"/ La corpul ei cefalopod/ Din care ies nişte picioare.../ De parc-ar fi piloni de pod!). Precis la tipa care face podul „pilonii” îi pleacă din canini!
Românii au creat destule expresii cu podul. „Din pod până în pivniță” înseamnă în întregime, complet, radical, precum discursul președintelui blocului meu..., cusător de nasturi, de ziua armatei. „A călca sau a se uita din pod” se spune despre un om plin de sine, îngâmfat, încrezut, precum Cîțu cu pensionarii și cu copiii. „Pe poduri” înseamnă a fi un cerșetor, sărac, care stă la cap de pod, așteptând să-și ia tainul, ca un pensionar român care-i așteaptă pe Orban, Cîțu și Țurcanu.
La Sibiu, oraș militarizat, unde am urnat școala militară de artilerie și rachete, există un pod al minciunilor, viitorii ofițeri declarând fetelor iubire cât pe ce veșnică și hop, repartiția și plecarea... Pe fază, Valerian Lică descrie Podul minciunilor în „Adevărul şi minciuna”, 2011 (Spun în glumă mucaliţii,/ Urgentând etapele,/ Mint pe pod îndrăgostiţii,/ Jos, îngheaţă apele).
Că tot Valerian Lică, anterior, prin 2008, „printre epigramiştii olteni” descria o „idilă începută pe Podul Minciunilor” (Sus pe pod, seducătorul,/ Fetei îi declară-amorul/ Şi au continuat isprava.../ În tufişul din Dumbrava!).
Podul Minciunilor, Sibiu
De fapt, Podul Minciunilor a fost construit în anul 1859 deasupra străzii Ocnei care făcea legătura între Orașul de Jos și Orașul de Sus. Din cauza faptului că podul a fost primul ridicat fără piloni de sprijin, i s-a mai spus şi „podul culcat”. În dialectul săsesc „culcat” (lugenmarchen) este omonimul cuvântului „minciună”, de aici a apărut confunzia. Este cel mai vechi pod din fontă aflat în serviciu pe teritoriul actual al României. A fost al doilea pod european realizat din fontă turnată și primul din spațiul românesc.
„A bate podurile” înseamnă a hoinări, cam cum a hoinărit prefectul liberal sau libertin al capitalei când infectările cu virusul Corona creșteau și el era președintele comitetului de urgență al Bucureștilor. Poate prefectul ăsta e cel de care amintea Victor Dragotă, în „Antologia epigramei româneşti”, 2007, chipurile atunci un necunoscut (E chiar atât de retrograd/ Şi-atât de refractar la toate,/ Că trece râul doar prin vad,/ Convins că peste pod nu poate).
Familiar, „treci podu' și-nghiți nodu' ” Se spune când cineva este nevoit să suporte o situație neplăcută, precum Tăriceanu la alegerile locale, de fu nevoit să se unească cu alde Ponta pentru alegerile parlamentare. Poate ne promit și ei vreun pod, că Gheorghe Gurău, prin 2010, descria niște „promisiuni electorale” (La ştirea lor azi mă comport/ Ca unul care-ar şti ce vrea/ Ne dau şi pod şi-aeroport.../ Ce bine-i că putem pleca!).
Poate Ponta, cel specializat în plimbări cu barca pe străzi inundate, trasă „la edec” de jandarmi, repetă dialogul electoral de care ne povestea Gheorghe Gurău, prin decembrie 2009 (- Dragi săteni, un pod e bine?/ - N-avem râu, deci nu prea ţine./ - N-aveţi râu? O rezolvăm!/ Mai întâi vă inundăm!).
Pod se mai numește puntea superioară a unei nave, Petrov, Traianul din citat, zicându-i și covertă. Tot pod i se mai zice unei regiuni de șes. „Podul pământului” mai este numită suprafața pământului. Nu ne băgăm peste stomatologi, care fac câte o lucrare protetică dentară, metalică sau mixtă, alcătuită dintr-un corp de „punte” fixat la capete pe dinții naturali sau implantați și folosită ca metodă terapeutică.
„Budapesti lánchíd”
Mai știm și despre un pod de flori peste Prut, la care făcea referire și Pavel Marin Boţoc în ziarul „Viaţa Buzăului" din 11 mai 2006, declarându-se Pro-Basarabia (Peste Prut, pe-un pod de flori,/ Strălucind în trei culori,/ Cea mai vie-i dintre toate/ Floarea de Latinitate). Dodon ce-o mai face, că vine noiembrie.
Și Gheorghe Culicovschi, în Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău, prin 2006, se referea tot la Basarabia, cu ruga „Dă-ne, Doamne, mintea românului...!” (A fost făcut un pod de flori,/ Făcut-am şi-alte lucruri bune,/ Şi n-om găsi, noi, ţări surori,/ Cărarea spre... Înţelepciune?).
Colegii din trupele de geniu, numite „inginerești” și de englezi (engineering troops) și de ruși (inzhenernyye voyska - инженерные войска), care au avut mari tradiții în armata română, cele care au construit și Transfăgărășanul sunt cele care intervin primele în caz de inundații, construiesc în timp de pace sau în timp de război poduri pe pontoane pe care pot trece tancuri, autotunuri, autocamioane și instalații de rachete și toate mijloacele terestre de transport ale armatei.
Am avut onoarea să fiu câțiva ani de la sfârșitul secolului trecut decanul Facultății de geniu, geodezie și construcții din Academia Tehnică Militară, unde exista și catedra de geniu, cu colegi de excepție, colonelul dr. ing. Olaru Gheorghe (atunci maior și lt. col.), care era prodecanul facultății, fiindu-mi un adevărat sprijin. Chiar atunci am fost invitat ca profesor vizitaror la universități franceze civile și militare în anul 1996, despre care am scris pe bloguri [vezi începând cu „Călătorii geodezice - Franța, 1996 (I)]. Iar pe Loara am vizitat poligonul de instruire la apă a geniștilor francezi.
Pod militar mobil pe pontoane
Poduri vechi
Moto: „Oamenii construiesc prea multe ziduri, dar nu destule poduri.” (Isaac Newton)
Dar să revenim la „podurile” noastre. Datorită utilității lor, podurile au apărut în timpul ascensiunii primelor civilizații din Mesopotamia Antică. Aceste poduri timpurii erau structuri simple realizate din bușteni de lemn, pietre și alte resturi materiale, ceea ce înseamnă că podurile din această perioadă nu au supraviețuit.
Cu câteva excepții, cele mai vechi poduri existente în lume au fost create de vechii romani, care sunt considerați cei mai mari constructori de poduri din antichitate. Unele poduri sunt folosite și astăzi și au devenit repere istorice.
Poduri vechi nefolosite astăzi au fost podurile Karamagara (în Cappadocia, Turcia, construit în secolele al V-lea și al VI-lea d.Hr. în Imperiul Bizantin, pod existent și astăzi), podul de lângă Limyra (Lycia, Turcia, probabil în secolul al III-lea d.Hr., inutilizabil acum), podul Band-e Kaisar (Shushtar, Iran, construit de romani în c. 260 – 270 d.Hr., inutilizabil azi), podul Cendere (Provincia Adiyaman, Turcia, construit de Legiunea XVI Gallica în c. 200 d.Hr., utilizabil și astăzi), podul Sant’Angelo (Roma, Italia, peste Tibru, construit în 134 d.Hr., în timpul împăratului Adrian, folosit azi doar ca pod pietonal).
Podul Sant’Angelo, Roma (sursa: Wikimedia Commons)
Alte poduri vechi sunt Alcántara (Alcántara, Spania, 104 – 106 d.Hr., ordonat de Traian, utilizabil și azi), Fabricius (Roma, Italia, 62 î.Hr., cel mai vechi pod roman în starea de atunci, utilizat și azi), podul Caravanelor (Izmir, Turcia, peste râul Meles c. 850 î.Hr., utilizabil și azi), Tarr Steps (Exmoor National Park, Somerset, Anglia, c. 1000 î.Hr., după legendă construit de diavol, utilizabil și azi), Arkadiko (cunoscut ca podul cazărmii, Argolis, Grecia, c. 1300 – 1190 î.Hr., utilizabil și azi) etc. Dar pe noi ne interesează podul peste Dunăre construit la ordinul împăratului Traian, de către Apolodor din Damasc.
Podul peste Dunăre
Moto: „La Drobeta, împăratul,/ A legat un mal de altul,/ Însă lui i-a fost uşor:/ L-a avut pe-Apolodor.” („Podul lui Traian... de la Buzău”, Traian Băsescu a condus personal repararea podului, de Mircea I. Tănase din „Când pleca odată, la război, un om...”, 2010)
În perioada 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă legiunile în Dacia şi să o transforme în provincie romană! Este o minune a antichităţii în această parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman! Dar unii contestă faptul, zicând că nu există niciun document, nici măcar de factură folclorică, epigrafică sau literară care să amintescă de pod!
Unii cred că acţiunea de construire a podului de către Traian, prin intermediul arhitectului Apollodor din Damasc, ar fi absolut ilogică! Columna lui Traian, construită tot de Apollodor din Damasc, o cronică în piatră, relatează pas cu pas cucerirea Daciei. Ori acelaşi arhitect să nu fi pus nimic despre construcția podului chiar de către el? Aici ar fi dilema! Că pe columnă armata romană trece pe un pod de vase, nespecificându-se altceva.
Atunci cine l-a construit? A existat? Se spune însă că există în folclorul aromân o baladă populară care vorbeşte despre construcţia acestui pod.
Unora li se pare mult mai verosimil şi mai logic din punct de vedere istoric ca Podul de la Drobeta să fi fost construit de către daci, pe timp de pace, cu ceva timp înaintea războaielor daco-romane, climat mult mai propice pentru realizarea unei asemenea construcţii. Dacă l-ar fi construit romanii, dacii n-ar fi observat că se construiește un pod? Să fi dormit toți străjerii?
Apolodor din Damasc și Traian
Dar dacii stăpâneau, înainte vreme, ambele maluri ale Dunării. Să fi construit podul dacii? Că Strabon scria despre Burebista că „stăpâneşte peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării" sau că „(Burebista) trecea fluviul când dorea". Dar ce ne facem, că se spune că Dacia n-ar fi fost putere navală la acea vreme!
Balada populară aromână „Puntea din artă" ne vorbeşte, valorificând probabil o legendă mai veche, despre trei meşteri constructori iscusiţi (cu echipele lor, desigur) care au lucrat la construcţia unui pod peste Dunăre vreme de şase ani! A se observa că cifra concordă cu cercetările moderne, că nu s-ar fi putut construi un pod în doi ani, așa cum susțin unii. Apolodor ar fi reconstruit doar lemnăria, pilonii și suprastructura existând de la daci. Oare așa să fi fost? De ce nu există oare izvoare nici de la meticuloșii romani, nici de la daci?
Unii istorici susțin că având în vedere că Burebista stăpânea peste ambele maluri ale Dunării, ar fi fost de la sine înţeleasă necesitatea geostrategică a construirii acestui pod peste care Burebista „trecea fluviul când dorea", care se impunea având în vedere faptul că Imperiul Roman încerca să-şi extindă dominaţia în sudul Dunării.
Așa că sunt istorici care consideră că este logic şi de bun simţ că Burebista ar fi constructorul podului de la Drobeta, Apollodor refăcând doar suprastructura de lemnărie a podului pentru ca Traian să poată avea o cale mai facilă pentru a jefui Dacia de toate bogăţiile ei.
Macheta podului a cărui lemnărie ar fi fost reconstruită de Apolodor
Constantin cel Mare
Se crede că Decebal, bun strateg, surprins de atacul romanilor, ar fi distrus lemnăria podului, fapt ce pare a fi atestat de bucăţile de bârne arse aflate la fata locului. Așadar, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesităţi de strategie militară, ar fi distrus opera înaintaşului său, Burebista.
Suprastructura va fi refăcută mai târziu de un alt dac, împărat al Imperiului Bizantin, Constantin cel Mare, născut în oraşul Niş, aflat azi în Serbia!
Că doar noi suntem în stare să aducem elogii ba romanilor, ba mai târziu turcilor, austriecilor sau rușilor, ba și francezilor mai îndepărtați că autohtonii n-ar fi în stare de nimic. Oare astăzi e altfel? Ne mai gândim...
Ruine ale vechiului pod
Poduri din România
Moto: „Podul care leagă Yalta de Malta este creionul albastru al lui Winston Churchill.” (Corneliu Vadim Tudor)
Noi, românii, ne-am priceput și la poduri. Găsiți singuri informații în literatura de specialitate sau pe web. Vedeți că Podul Prieteniei de la Giurgiu ar trebui reparat, podul de cale ferată de pe linia București – Giurgiu ar trebui reconstruit și ar trebui grăbită finalizarea podului peste Dunăre care să lege Brăila de Tulcea, că Viorica a avut emoții când a urcat cu mașina pe bacul care leagă Brăila de Măcin. Noi vă reamintim doar de podul de la Cernavodă, realizat pentru a lega Dobrogea de restul țării. Podul Regele Carol I (redenumit în perioada comunistă Podul Anghel Saligny) a fost construit între 1890 și 1895 pentru a asigura legătura feroviară între București și Constanța. La momentul respectiv ultimul pod peste Dunăre fusese Podul Franz Josef din Novi Sad, situat la 955 de km în amonte și inaugurat în anul 1883.
Podul de la Cernavodă și viaductul autostrăzii A2
Primul tronson al căii ferate spre litoralul Mării Negre a fost cel dintre Constanța și Cernavodă, realizat în 1860, înainte ca Dobrogea să fie cedată României. După războiul de independență și alipirea Dobrogei, în 1879 a început construcția tronsonului București–Ciulnița–Fetești. Legătura celor două tronsoane necesita realizarea unor poduri peste Dunăre și Brațul Borcea.
Inițial guvernul român a inițiat două concursuri internaționale pentru proiectarea și executarea podurilor. Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel a cărui firmă de antrepriză executase anterior, sub coordonarea inginerului Émile Nouguier podurile metalice ale căii ferate Ploiești–Predeal. Neajungându-se însă la un acord, guvernul român a întrerupt tratativele cu firmele de antrepriză a lui Gustave Eiffel și a încredințat proiectarea și realizarea podurilor Direcției Generale a Căilor Ferate Române.
Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri și alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri și un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri. Cu rampele de acces, cei 4.087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală. Costul total al tronsonului de linie ferată Fetești-Cernavodă, inclusiv liniile de cale ferată și stațiile, a fost de 35 milioane lei aur.
O vedere din dronă a podului, care era cel mai lung din Europoa în 1895, urmăriți AICI. O relatare a construcției care a uimit Europa puteți vedea AICI, pentru care dăm și adresa web (https://www.youtube.com/watch?v=d1wE8BaMuYc).
Recorduri de care ne mirăm
Moto: „Ninge mult la Polul Nord/ După cifrele rutinei/ La Sud ploi cad în record/ Şi senin... în restul Chinei.” („Buletin meteorologic în anul 2040”, de Petre Gigea-Gorun)
Nu întâmplător am scris despre metrou, chiar cu ocazia propagandei PNL de finalizare a construcției liniei de metrou M5 din Drumul Taberei, București, cu comparare cu alte construcții din lume sau despre drum. Cu referire la poduri, amintim și aici câteva recorduri mondiale. Știm că un pod mai lung se extinde la viaduct, de fapt o construcție din piatră, din metal sau din beton armat, asemănătoare cu un pod, care susține o porțiune a unei căi de comunicație terestră deasupra unei văi, deasupra unei alte căi de comunicație etc. (etimologie : ger. Viadukt, fr. viaduc). Viaductul din Pitești, de pe autoastrada A1 merită apreciat!
Cel mai lung viaduct de cale ferată din lume este Danyang–Kunshan, în delta fluviuluiYangrtze, cu lungimea de 169 km, finalizat în 2010 și inaugurat prin darea în rxploatare în 2011. Aici au lucrat 10.000 de oameni, timp de doar patru ani, nu ca la noi, 9 ani la linia de metrou M5, costul lucrării fiind de 8,5 miliarde. Viaductul sau marele pod Danyang – Kunshan a fost declarat de către Guinness World Record cel mai lung pod din lume în iunie 2011. Viaductul este localizat pe calea ferată dintre Shanghai și Nanjing, în provincia Jiangsu. Geografia zonei este caracterizată de orezării, canale, râuri și lacuri.
Cel mai lung pod din lume
Trecem acum la alt record din Europa, mai precis în Franța, pentru a prezenta cel mai înalt viaduct din lume, Millau, din piloni și cabluri de oțel, terminat în 2004, în sudul Franței (vezi harta).
Are o înălțime maximă deasupra solului de 336,4 metri. Viaductul Millau este parte a autostrăzilor A75–A71, de la Paris la Béziers și Montpellier. Construcția a costat approximativ 394 milioane de euro și a fost realizată în trei ani, fiind inaugurată pe 14 decembrie 2004 și deschisă pentru trafic două zile mai târziu, pe 16 decembrie.
Localizarea viaductului Milau
Cel mai înalt viaduct din lume
O construcție excepțională cu care puteți compara cum merg construcțiile la noi și la alții, despre care am scris pe larg și am și criticat [vezi „Călătorii geodezice Suedia, 1997 - Podul Oresund (VI)”], pentru care scriem și adresa web în caz de vreo tipărire (http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/calatorii-geodezice-suedia-1997-podul-resund-vi). Podul și tunelul feroviar leagă capitala daneză Copenhaga cu orașul suedez Malmö și prin calea ferată rețelele de căi ferate ale celor două țări și acestea toate cu rețelele europene.
Podul Øresund, proiectat de arhitectul danez George KS Rotne, a fost deschis la 1 iulie 2000. Podul se intinde pe aproximativ 8 km înainte de trecerea, printr-o insulă artificială denumită Pepparholm, într-un tunel de 4 km pe sub canalul Flint. Este cel mai lung pod rutier și feroviar din Europa care conectează două zone metropolitane importante din două țări vecine. În plus, podul leagă rețelele rutiere și feroviare din Scandinavia cu cele din Europa Centrală și de Vest.
Podul Øresund (Øresundsbron)
Podul Øresund trece frontiera dintre Danemarca și Suedia și în conformitate cu Acordul de la Schengen și Uniunea Nordică a Pașapoartelor, există, de obicei, controale aleatorii vamale la intrarea în Suedia, dar nu și la intrarea în Danemarca. Construcția a început în 1995, când eram decan al Facultății de Geniu, Geodezie și Construcții a Academiei Tehnice Militare, cu doi ani înainte de a ajunge eu general și invitat în Suedia, și a fost finalizat doar în patru ani, la 14 august 1999, când eram profesor la Facultatea de Geografie a Universității din București, iar la ATM rămăsesem doar conducător la doctorat.
Concluziile le trageți singuri. Toți vor „cu anericanii”, și pentru rețeaua 5G, și pentru reactoarele de la Cernavodă, și pentru exploatarea gazelor din Marea Neagră. Dacă am așteptat americanii atâția ani, ei n-au venit, noi îi chemăm și le oferim totul pe tavă, fără licitații, cam ca la autostrada făcută și nu prea, dar plătită, de Bechtel, firmă a unor „democrați” yanchei. De ce nu facem licitații?
Mai bine să-l vedem și să-lascultăm pe Tudor Gheorghe, cu „Trecui podu pe la leasã” (https://www.youtube.com/watch?v=6lPZu_1jsVA), o leasă fiind un desiș mare într-o pădure, cuvânt moștenit dinin slavonul lĕsŭ, „pădure”.
Aflară și cei mici de la grădiniță că „Podul de piatră s-a dărâmat” (https://www.youtube.com/watch?v=IzlyDTuPaaA) și își iau angajamentul că vor face altul și mai frumos. Chestia e unde îl vor face, în Italia, Spania, Franța, că o cam tulesc din țară la maturitate... Unii pentru muncă, alții pentru alte chestii...
Poate nu știați că există un dans numit „Podulețul”, aici cântat de formația Andante, jucat cu ardoare pe la nunți și botezuri când nu e pandemie pe la noi și pe la vecinii din cealaltă țară românească din est (https://www.youtube.com/watch?v=p2LFNkE2m8A), chiar cea creată artificial prin pactul Ribentrop – Molotov... și la care Merkel și Putin nu renunță... Lasă că și președintele meu de bloc încurcă treburile, zicând că suntem ba două popoare, ba două națiuni...
Iar „Ralflo” vrea să spargă zidul dintre el și iubita sa, declarându-i metaforic sus și tare că vrea să refacă un pod, adică „Podul dintre noi” (https://www.youtube.com/watch?v=WrKzVlLuvCE&list=RDWrKzVlLuvCE&start_radio=1). Succes, tinere! Puteți vedea filmul „Un pod prea îndepărtat” (A Bridge Too Far), din 1977 (World War II), cu Sean Connery și Robert Redford, pentru care scriu și adresa web (https://www.youtube.com/watch?v=H21zi9hj9-A). Filmul nu este titrat în română.
Amatori de poduri metaforice sau reale, să fiți iubiți!
NC
-->
Comentarii
Păi mă mai opream eu dacă le introduceam astea toate? Despre perfecțiunea corpului feminin, podul ca podul, pregătesc „Jocuri de cuvinte - sex”....
Și tuturor o....
Muzică spaniolă
https://www.youtube.com/watch?v=ex13l6KzJ2I
Doamnelor Rodica și Maria, căutătoare de succes,vă mulțumesc și vă dedic oarece.... Că vine noiembrie!
Cadou:
https://nituconstantin.wordpress.com/2020/10/31/jocuri-de-cuvinte-n...
... dar nu pot,iar am găsit ceva...
... şi ca o trecere spre următorul subiect propus de dl. Niţu...
-
1
-
2
-
3
-
4
-
5
de 6 Următor →