Jocuri de cuvinte - sărac
Geografie lingvistică
Sărac
Moto: „La ţară sărăcia e cumplită,/ Şi bieţii îşi trăiesc amarul;/ Pământu-i sterp, iar capete de vită,/ Au doar consilierii şi primarul.” (Realitate sătească, de Vasile Vajoga, 2011)
La o parolă, un prieten mi-a aruncat o vorbă „- Costică, ne-am născut săraci și tot săraci murim! Ce bine e că măcar suntem bogați cu duhul!” Uite cum m-a pus omul pe gânduri! Sărac este un adjectiv, adesea substantivat, caracterizând pe cel care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții. Adică e sărman, nevoiaș.
Care e săracul?
DEX '09 (2009) ne prezintă etimologia „din bg., sb. sirak”. Așadar, am moștenit cuvântul sărac din cuvântul bulgar sirak - сирак sau din cuvântul sârbo-croat sirak. Cuvântul bulgar înseamnă orfan și nu i se cunoaște etimologia. În sârbo-croată cuvântul nu mai există, îmi scrie Milo din Belgrad. În schimb cuvântul sirak - сирак există în limba rusă, îmi confirmă Igor din Irkuțk, fiind numit așa, istoric, un reprezentant al tribului sarmaților, nomad din secolul I î.Hr., în stepele Azov la nord de râul Kuban. Rușii nu dau etimologia. Igor îmi scrie că mai „sapă”!
Mihai Vinereanu scrie despre sărac: «sărac (var. sireac) – care nu are avere, care este lipsit de bunuri materiale. V.sl. sirakŭ „sărac” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 326; Philippide, II, 732; Cioranescu, 7438).
Etimonul vechi slav invocat de acești autori nu este atestat, există doar v.sl. sirŭ „abandonat, singuratic, pustiu, orfan” (cf. Blagova) din care, după Blagova, ar proveni bg., sb. sirak „orfan”. Termenul nu are răspândire în limbile slave, cu excepția limbilor bulgară și sârbă. Forme similare se întâlnesc și în alte limbi IE; cf. v.friz. ser „sensibil la durere”, v.isl. Sär „rănit”, v.scand. sär „rană”, lituan. sergu „a (fi) bolnav, m.ir. serg „boală”, toh. A särk, toh. B sark „boală”.
Aceste forme provin din PIE *sāi- „durere, boală, a avea grijă de” (IEW, 877). Rom. sărac provine de la un radical *ser-, *sir- (cf. sireac) cu sensul de „sărac, bolnav, suferind” din care provin și formele sărântoc și sărman, a căror etimologie a rămas neclară. Radicalul *ser-, *sir- este justificat și de forme precum ăra, ira cu elidarea lui s ca și în aracan (de mine) (v. sărântoc, sărman). Der: sărăcan, sărăcie, sărăcăcios, a sărăci, sărăcire, sărăcime» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020] (IE – indo-european, PIE – proto-indo-european, n.n.)..
În câteva limbi îi corespund cuvintele:
❁ aarm în luxemburgheză, arem - אָרעם în idiș, arem în luxemburgheză, arm în germană (din proto-germanicul *arm, din proto-germanicul *armaz, poate din proto-indo-europeanul *h₂erH-, „a fi rar”, sau alternativ din proto-indo-europeanul *h₃erbʰ-), afrikaans, neerlandeză, norvegiană și suedeză, Armen în germană (substantiv), arms - 𐌰𐍂𐌼𐍃 în gotică, armselig în germană (în secolul al XV-lea derivat din medievalul germanic armsal, „mizerie”), earm în engleză veche și în frizonă, erm în limburgheză;
❁ adānaha - दीन în sanscrită;
❁ ałkʿat - աղքատ, čʿkʿavor - չքավոր, kʿyasibք - յասիբ în armeană;
❁ ameẓluḍ, aẓawali în chaoui;
❁ ani - עני în ebraică, ani în sefardă;
❁ aruptu, discultsu, caimen, ftoh, ftohu, oarfãn, fucãrã în aromână;
❁ așu - ашу în mokșa;
❁ attechò, aftechò, aftochò în griko;
❁ becara – бечара în kârgâză, bechora în uzbecă, bečora - бечора în tadjică, biçäre în turcmenă;
❁ bedan – бедан, bijedan - биједан în sârbă și sârbo-croată, beden - беден în bulgară și în macedoneană, bednjak - бедняк în bulgară și în macedoneană, bedny - бедны în bielorusă, bednyj - бедный în rusă, bídnyj - бі́дний în ucraineană, bednyak - бедняк în rusă, biedny în poloneză și în slovacă (din proto-slavicul *bědьnъ, „sărac”, din *běda, „nenoroc”, + *-ьnъ);
❁ behartsu în bască (din behar, „nevoie”, + -tsu);
❁ behövande în suedeză (substantivare a participiului prezent al lui behöva, „a avea nevoie”);
❁ benavo - бенаво în tadjică;
❁ berooid în neerlandeză (din medievalul neerlandez beroyt);
❁ bīda - బీద, pēda - పేద în telugu;
❁ bit͡ʃɑɾɛ - بیچاره în persană;
❁ bochd în galică scoțiană, bocht în irlandeză, boghosek în corni;
❁ chon - ຈົນ, thuk chon - ທຸກຈົນ în laoțiană;
❁ chorro, csoro, lumpengo în țigănească;
❁ chudobný în slovacă, chudý în cehă și în slovacă, chudy în sorabă de jos și în sorabă de sus (din proto-slavicul *xudъ, „rău”);
❁ cuxăn - чухăн în ciuvașă;
❁ deen - दीन în hindusă, dīn - دین în urdu, dīn - दीन în marathi (din sanscritul dīna – दीन, „„mizerabil”);
❁ djarly - джарлы în karatchaï-balkară;
❁ doo atʼį́į da în navajo;
❁ düşkün în turcă (din turcicul otoman düşkün - دوشكون);
❁ fadivanorana în malgașă;
❁ fağır în azeră, fakir în turcă și în găgăuză, faqiir - فقير în arabă, faqir - фақир în tadjică, faqir - فقیر, درویش în persană, faqir în uzbecă și în tătară crimeană, feqîr în zazaki, feqîr, feqîr - فهقیر în kurdă, fqir în malteză, fәkir - фәҡир în bașchiră, fәkyjrь - фәкыйрь în tătară (toate în final din arabicul faqīr - فَقِير, „sărac”);
❁ fátækur în feroeză și în islandeză, fattig în daneză, norvegiană și suedeză (din vechiul norvegian fátœkr, din fár, „puțin”, + tœkr, „luând”);
❁ földhözragadt în maghiară;
❁ ftochós - φτωχός în greacă (din grecescul antic ptōkhós – πτωχός; după Beekes, deoarece este foarte probabil să fie înrudit cu ptṓx - πτώξ, „iepure”, fiind probabil un cuvânt din pre-greacă, având în vedere alternanța χ/κ);
❁ fukaarä în găgăuză, fukara în turcă, fukàra – фука̀ра în sârbo-croată (din turcicul otoman fukara - فقرا, din arabicul fuqarāʾ - فُقَرَاء, plural al lui faqīr فَقِير, „sărac, pauper”, vezi mai sus);
❁ gallaç în turcmenă;
❁ gananhan - 가난한 în coreană;
❁ ġarīb - غریب în urdu, garib - ग़रीब în hindusă, garīb – ग़रीब în marathi, gariban în turcă, garyp în turcmenă, gʻarib în uzbecă, gôrib - গরিব în bengaleză (din arabicul ḡarīb - غَرِيب , „străin; ciudat”);
❁ gedaý în turcmenă;
❁ gudiele - гудиэлэ în nanai;
❁ ɣaribi - ღარიბი în gruzină;
❁ hcang:rai: - ဆင်းရဲ în birmaneză;
❁ humanega în cvana;
❁ jaduu - ядуу în mongolă;
❁ jarlïğ în karakanidă (din *yarlïğ, „sărac, nevoiaș; mizer”, de origine necunoscută), carlı - жарлы în karachai-balkară, jardı - жарды în kâgâză, jarlı - жарлы în cazahă, jarly - ярлы în bașchiră, yarlı - ярлы în tătară, yarlı – ярлы în kumică, jarly – ярлы în nogaï, jurlă - юрлă în ciuvașă;
❁ jon - จน, yaak-jon - ยากจน în thai;
❁ kajov - кажов în erza;
❁ kambaġal – камбағал în tadjică, kambagʻal în uzbecă;
❁ kasip - касип în kumică, kasıb în azeră, kesib - кесиб în lezgină, kʿyasib – քյասիբ în armeană, kâsıp, kâsıf (dialectal) în turcă, kʿyasib - քյասիբ în armeană (în final din arabicul kāsib – كَاسِب, „câștigător”);
❁ kedey - кедей în kârgâză și în cazahă (din persanul gedâ - گدا, „cerșetor”);
❁ kletnik - клетник în bulgară și în macedoneană;
❁ kompatinda în esperanto;
❁ konʹör – коньӧр în komi-permiacă, kuaner - куанер în udmurtă (din proto-permiacă);
❁ köyhä în finlandeză și în ingriană (din proto-finicul *keühä, probabil împrumutat din proto-germanicul *skeuhaz, „timid”);
❁ krɑɑ - ក្រ în kmeră (cambodgiană);
❁ mahírap în togoleză;
❁ malriĉa în esperanto;
❁ målureus în valonă;
❁ manggbada - манггбада în nenets;
❁ masikini în shimaoré și în shingazidja, maskini în swahili;
❁ mativa, fa'atauva'a în samoană;
❁ mazturīgs în letonă [din maz, „putin, nu mult”, + turīgs, „bogat”, cu turīgs din tur(ēt), „a ține”, + -īgs];
❁ mazushii - 貧しい (まずしい), bimbō - 貧乏な (びんぼうな) în japoneză;
❁ mesken – мескен în tătară, miskin în azeră, indoneziană și malai, miskin – мискин în kumică, miskīn - مِسْكِين în arabă (din arabicul miskīn - مِسْكِين, moștenit din siriacul clasic meskēnā - ܡܶܣܟܸܐܢܳܐ / ܡܶܣܟܸܢܳܐ / ܡܶܣܟܸܝܢܳܐ, „mizerabil, nenorocit”, din akkadianul muškēnum - 𒈦𒆕𒂗, „plebeu, sărac”, care s-a transmis și ebraicului miskēn - מִסְכֵּן, „mizerabil” și prin aramaicul meskēnā - מִסְכֵּינָא / ܡܶܣܟܸܝܢܳܐ cuvântului məskin - ምስኪን în ge'ez, amharicului məskin - ምስኪን, lui mäskin - መስኪን în tigrină și lui miskin - ሚስኪን în harari);
❁ misero în italiană și în spaniolă, mizer în română (din italienescul misero, din latinescul miserum, acuzativul lui miser, „sărac, mizerabil, nefericit”);
❁ mohtaj - мохтаҗ în tătară;
❁ myrtar în turcmenă;
❁ mӕguir - мӕгуыр, gӕvzykk - гӕвзыкк, çybyrkъuх - цыбыркъух, хъuag - хъуаг în osetă;
❁ nabags, nabadzīgs în letonă (din vechiul slavic de est nebogŭ – небогъ, „sărac”, sau din njebóh - небог, njebóha – небога în bielorusă, cf. vechiului slavonic bisericeasc nebogŭ – небогъ);
❁ nevoiaș în română (din nevoie + -aș, nevoie din vechiul slavonic bisericesc nevolja - неволꙗ, din proto-slavicul *nevoľa);
❁ nélkülöző în maghiară;
❁ nincstelen în maghiară;
❁ nghèo, khó în vietnameză;
❁ otsil în maya yucatecă;
❁ paqir - пакъыр în kumică;
❁ paour în bretonă, pauper în dalmată, latină și română, pauper în engleză (din latinescul pauper, „sărac”), pauper, pover în romanșă, paure în provensală, paure, paura în occitană, pauvre în franceză și în normandă (din vechiul francez povre, cu ⟨o⟩ modificat în ⟨au⟩ după etimonul latin, moștenit din latinescul pauper, din proto-indo-europeanul *peh₂w-, „puțin, mic”), poaru, pobaru, poberu, pòburu, poveru în sardă, pober în papiamento, pobre în catalană, galiciană, portugheză și spaniolă, poor în engleză (dublet al lui pauper, din medievalele engleze povre, povere, din vechile franceze și anglo-normande povre, poure, din latinescul pauper, din vechiul latin *pavo-pars, literal „devenind putin”, din proto-indo-europeanul *peh₂w-, „puțin, mic”), poro, poaro, povaro, pore în valenciană, pouor în normandă, pourou în franco-provensală (savoyard), povar în mirandeză, povaro în venetă, pòv în haïtiană creolă, pôve în valonă, pöveo, poveru în ligură, povero în italiană, pòvero în napolitano-calabreză, pòviru, pòvuru, povru, puvureddu în siciliană, pòvr în piemonteză, povra în esperanto și în ido, povre în interlingua, povri în novială, povru în malteză, praube în occitană (gasconă, provensală), probe în aragoneză și în asturiană, puar, pùar în friuliană;
❁ pénztelen în maghiară;
❁ pór în maghiară;
❁ piitsoq, piillasuk în groenlandeză;
❁ pina, poti în sranan-tongoleză;
❁ pínqióng - 貧窮, 贫穷, pínfá - 貧乏, 贫乏, qióng - 窮, 穷 în chineză;
❁ pöfik în volapük;
❁ pōhara în maori;
❁ qashshoq - қашшоқ în uzbecă;
❁ reven în slovenă;
❁ sărac în română;
❁ sărman în română (din proto-slavicul *siromaxъ, eventual prin sârbo-croatul siromah), siròmāh – сиро̀ма̄х în bulgară, sârbă și sârbo-croată, siromašan - сиромашан în sârbă și în sârbo-croată, siromašan în croată, siromašen - сиромашен în macedoneană, siromašen în slovenă (din proto-slavicul *siromaxъ);
❁ seyrek în turcă și în azeră, herək - һирәк în bașchiră, sirek - сирек în cazahă, seyrek - сейрек în kârgâză, siräk - сирәк în tătară, seýrek în turcmenă, siyrak în uzbecă (din turcicul otoman seyrek - سیرك, „deschis, larg depărtat, țesut lejer, rar”, din proto-turcicul *sedrek, „lacună, rar, perforat”, de la *sedre-, „a fi rar, a avea intervale largi”, morfologic seyre- + -k);
Cuvântul sărac în câteva limbi
❁ sinedi - синэди în nanai;
❁ sitmen - çитмен în ciuvașă;
❁ skurdus în lituaniană;
❁ suk - çук în ciuvașă;
❁ sutaf în kotava;
❁ szegény în maghiară (cu sinonimele földhözragadt, pór, nélkülöző, nincstelen, pénztelen, szűkölködő);
❁ tlawd în velșă (din medievalul galez tlawt, din proto-britonicul *tlọd, din proto-celtică *tlātis (comparați irlandeză medie tláith, „slab”, din proto-indo-europeanul *telh₂-, „a susține”);
❁ truagh în galică scoțiană;
❁ ubog – убог în sârbo-croată, ubog în slovenă, ubogi în poloneză (din proto-slavicul *ubogъ, „sărac”, compus din *u și adjectivul *bogъ, „norocos”, dar care ulterior are sensul în „(Dumne)zeu”; comparați cu *nebogъ, „sărac; fără noroc”);
❁ umjol - умӧль în komi-permiacă;
❁ ussel în sami de nord;
❁ vaene în estonă (din proto-finicul *vaivainen, „mizerabil”);
❁ varaton în finlandeză (din vara, „mijloace”, + -ton, „-fără”);
❁ i varfër în albaneză (din precedentul vorfënë, din proto-albanezul *wɔrfana-, în cele din urmă din grecescul antic orphanós - ὀρφανός, probabil prin latinescul orphanus; comparați cu oarfãn în aromână și cu arhaicul românesc oarfăn);
❁ vargingas în lituaniană;
❁ wakcha în quechua;
❁ wawaf în kotava;
❁ wezalkalelu în araucană;
❁ willulli în aimară;
❁ xizan în kurdă;
❁ yoksul în turcă și în găgăuză, ýoksul în turcmenă, yoqsul în tătară crimeană, yoxsul în azeră [din turcicul otoman یوقسول, یوخسول, cu etimologia de suprafață din yok, „a nu exista”, + -sul; după Clauson (1891-1974), în forma anterioară yoksuz, a avut loc coruperea sufixului -siz, „fără”];
❁ zavallı în turcă (din turcicul otoman zevallı, zavallı - زواللو, زواللی , din arabicul zawāl – زَوَال, „sfârșit, trecere”);
❁ züğürt în turcă și în tătară crimeană.
Sărăcia în viață
Moto: „Îşi cheamă fiul John şi-i dă povaţă:/ În lumea asta banul este tot -/ Un idiot bogat e domn pe viaţă,/ Un idiot sărac... e idiot.” (Sfat părintesc, de Pierre Lafont Cheri, traducere de Aurel Iordache)
Sărăcia se referă la un individ, la o zonă, la o localitate, la o regiune, la un județ, la o țară, la un grup de țări etc., într-o perioadă istorică dată. La un om, poate fi definită ca o stare socială în care un individ, activ pe piața forței de muncă, nu are posibilitatea să-și asigure, lui și familiei sale, mijloacele materiale minime de subzistență.
Sărăcia este o noțiune dinamică și trebuie privită în corelație cu nivelul de dezvoltare al fiecărei localități, fiecărui județ, fiecărei țări, baza de evaluare fiind un anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după țară sau regiune și după orânduirea socială.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe planetă pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective. De exemplu, în Germania, unde există valoarea procentuală de 60 % din salariile medii din Uniunea Europeană, limita sărăciei era calculată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro. Săracii! Ați citit undeva că Institutul Național de Statistică (INS) calculează așa ceva? S-a lăudat vreun partid sau vreun politician, Cîțu, Orban, Năstase, Klaus, ăsta de la AUR, Dragnea, Ciolacu, Șoșoacă cu așa ceva? Ați auzit vreun ziarist din presa de partid și de stat, chiar și de la Gâdea CNN să întrebe de așa ceva?
Alte cheltuieli nașpa (Libertatea, 07.02.2024)
Alte repere pentru stabilirea limitei sărăciei sunt insuficiența venitului pentru acoperirea cheltuielilor necesare unei alimentări regulate, sau a necesarului pentru încălzire, îmbrăcăminte și alte necesități indispensabile traiului. Această sărăcie atrage după sine deficiențe culturale, o lipsă de calificare și creșterea analfabetismului populației.
Statisticienii ne bagă-n cap că sărăcia poate să fie o sărăcie absolută și o sărăcie relativă, între aceste două forme existând forme structurale tranzitive.
Robert McNamara, om politic american, definea sărăcia absolută ca o stare extremă a existenței umane când individul în lupta pentru supraviețuire este expus la lipsuri și umilințe de neînchipuit, ce depășesc fantezia lumii privilegiate.
Se spune că în lume, aproape un miliard de oameni suferă de foame sau subnutriție din care 170 de milioane sunt copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o vârstă de sub 5 ani, în total mor anual cca. 30 de miloane de oameni din cauza subnutriției.
Circa 1,4 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică, scumpită mereu, circa 880 de milioane de persoane trăiesc, încă, fără apă potabilă și 2,6 miliarde de semeni de-ai noștri nu au canalizare. De wc-uri în curte sau în grădină știm de pe la noi... Și nouă ne bagă ăștia contoare la calorifere, când deja s-a dovedit că sunt cam nașpa. Nici nu putem citi noi valorile! Oare ce firme și ale cui sunt care vor să citească consumul de căldură al fiecărui calorifer? Se mai transmite și altceva de prin casă? Am dreptul să optez? Toate companiile de stat sau clădirile administrative au așa ceva? Sediul palatului parlamentului are așa ceva?
O „bombă atomică” absolută în neoliberalism a fost lansată de laureatul Premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz. El a anunţat că Europa de Est este de cel puţin două ori mai săracă decât ar fi fost dacă nu ar fi aderat la UE.
Acest lucru atinge brutal cel mai mare succes al globalismului și neoliberalismului – crearea celei mai mari economii unificate din lume - formată din 7 țări separate, dintre care unele au o monedă comună. „Europa de Est este marele ratat de la începutul secolului al XXI-lea.
În prezent, aceste țări plătsc 300-400 miliarde USD în fiecare an Occidentului şi în principal Germaniei”, a explicat Steinitz. Potrivit studiului - care pe lângă premiu, se știe că a prezis prăbușirea balonului dotcom, precum și criza din 2008 - deci potrivit lui, Europa de Est este într-o „prindere dominion”, tipică cunoscută încă din Imperiul Roman.
Acesta este modelul pentru o țară de colonizat: prin mituirea elitei sale. Romanii nu au cucerit doar zone pentru legiuni. Multe alte pământuri s-au unit în pace. Ei merg, mituiesc șefii locali și acei șefi devin guvernatori ai provinciilor romane. „Imperiul este în spatele tău, și odată cu el, poți colecta mult mai multe taxe decât înainte.
Ei bine, este o alianță a elitei cu imperiul pentru a mulge subiecții. Sistemul funcționează de secole. Metoda a fost aplicată și de Anglia în India, de exemplu, acolo maharaji locali au condus în numele reginei. Și apoi i-au supt pe oamenii obișnuiți împreună”, a explicat Stiglitz.
„Uite-așa procedează acum. Occidentul, dar mai ales Germania, mituiește elita locală prin fonduri euro. Elita aduce statul în UE, transformând aderarea într-o religie absolută, inclusiv represiunea împotriva oricui i se opune. Ieșirea se transformă în erezie. Și țara importată este aspirată prin alte mecanisme - cumpărarea monopolurilor locale, lanțuri comerciale, realizarea unor contracte nefavorabile pe termen lung care nu pot fi schimbate cu schimbarea puterii etc.” – explică Stiglitz. Noi am zice că Austria ne suge mai mult!
Cu mult timp în urmă, s-a scris despre o analiză CIA, care susținea că Europa de Est este absorbită brutal în timp ce aplaudă, „recunoscătoare” pentru fondurile europene. Omul de știință confirmă acum această informație. Eurofondurile și serviciile UE bine plătite pentru o mână de oficiali sunt „mita” plătită elitei. Noi am zice că și americanii ne iau banii, dar altfel...
În schimb, piața țării în cauză preia controlul și este mulsă în favoarea corporațiilor occidentale. Acest lucru se întâmplă prin electricitate, apă, încălzire, prin monopolul bunurilor occidentale impus lanțurilor comerciale, prin bugete locale mult mai mari și inaccesibile, pentru publicitate, marketing, buy-out-uri media etc.
Raportul dintre fonduri și piețele epuizate este mai mic decât 1:10. „Dacă Europa de Est ar părăsi UE şi ar opri această subvenţie masivă pe care o plăteşte Occidentului, ar putea fi de două ori mai bogată. Minim. Acest lucru ar relaxa societatea și ar reduce considerabil presiunea asupra emigrării, ceea ce este un alt mod de a o suge.
„Prin salarii mai mari, Occidentul recrutează cei mai buni specialiști din est, lărgind astfel restanțele” - a terminat laureatul Nobel. Nu zice nimic de armamantul american dat cu banii înainte pe mulți ani, ca la curve, de fondul Proprietatea din Româniaa condus de americani etc.
Partea a doua la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-sarac-1
Articolul în fortmat pdf este la: Jocuri de cuvinte - sărac.pdf
Articolul poate fi citit online și la:
https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-sarac.html
NC
-->
Comentarii