Jocuri de cuvinte - tată
Geografie lingvistică
Partea întâi la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tata-1
Tatăl în viață și în lume
Moto: „Uneori, cel mai sărac bărbat lasă copiilor lui cea mai bogată moştenire." (Ruth E. Renkel)
Puteți afla destule despre tată dacă veți consulta rețeaua Internet (vezi la „father” în enciclopedia Wikipedia în engleză sau la „père” în enciclopedia Wikipedia în limba franceză). Noi am scris despre familie (vezi la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-familie.html), din cea tradițională făcând parte tatăl, mama și copiii. În cea extinsă intră și alte rude.
Un tată protector și copilul său
Ocrotitorul familiei este tatăl, substantivul tată referindu-se, în sens literar, la paternitate. Tatăl este bărbat, părintele biologic sau social al unui copil. Izvorul și ocrotitorul vieții bebelușului este minunata mamă (vezi la adresa https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/03/jocuri-de-cuvinte-mama.html).
Tatăl biologic este contribuitorul genetic masculin la crearea copilului, prin actul sexual sau prin donarea de spermă. Tatăl biologic poate avea obligații legale față de copilul care nu este crescut de el, cum ar fi o obligație de sprijin bănesc (alocație).
Tatăl adoptiv este un bărbat care a devenit părintele copilului prin procesul legal de adopție. Un tată „bănuit” este un bărbat a cărui relație biologică cu un copil este pretinsă, dar nu a fost stabilită. Tatăl vitreg este bărbatul nebiologic căsătorit cu mama unui copil preexistent și poate forma o unitate familială, dar, în general, nu are drepturile și responsabilitățile legale ale unui părinte în legătură cu copilul.
Asta e realitatea! Există și drepturi de paternitate ale tatălui cu privire la copiii săi și ale copilului cu privire la tatăl lor, care diferă foarte mult de la o țară la alta, reflectând adesea nivelul de implicare și rolurile așteptate de societatea respectivă. Și na, drăcie, spre deosebire de maternitate (vezi motherhood), paternitatea (fatherhood) nu este menționată în Declarația Universală a Drepturilor Omului [vezi Universal Declaration of Human Rights]! Păi se poate?
Este cert, că rolul tatălui diferă în diverse țări. În aproape toate culturile, tații sunt priviți ca îngrijitori secundari. Această percepție se schimbă încet, din ce în ce mai mulți tați devenind îngrijitorii primari, în timp ce mamele merg la muncă sau în situații de părinte monoparental. Ba ne mai gândim și la tendințele ce se vor generalizate în UE cu cupluri de părinți de același sex, masculin sau feminin. Că prima pe lista candidaților PSD-PNL la (n)europarlamentari era reprezentanta UE în România, Ramona Chiriac (se declara din partidul Coaliția Națională pentru România), absolventă de cursuri „de gen” prin vest... Ptiu, drace! S-a retras tipa impusă ce se voia și cpmisar UE!
Nu analizăm istoricul familiei și responsabilității părinților. Ne amintim doar că pe vremea romanilor, când se năștea un copil, acesta era asezat pe pământ. Dacă tatăl nu l-a luat în brațe, însemna că nu l-a recunoscut ca fiind fiul său legitim. Am tratat mai sus cuvântul tată în limba română și echivalentele lui în diferite limbi.
Redevenind serioși, determinarea paternității a evoluat continuu. Dreptul roman definea paternitatea ca „Mater semper certa; pater est quem nuptiae demonstrant” („[identitatea mamei] este întotdeauna sigură; tatăl este cel pe care jurămintele de căsătorie îl indică”). Apariția recentă a testelor științifice precise, în special a testelor ADN, a dus la schimbări rapide în dreptul familiei referitoare la paternitate.
Nu am arătat că și noi ne adresăm tatălui cu „papa”, importat din cuvântul francez papa, care rezultă din antrenamentul din copilărie, prin repetare, care provine de fapt din latinescul pappus care înseamnă „bunic”. Acest cuvânt denotă o anumită afecțiune și un rol patern în viața „puriulului”.
Nu strică să amintim și rolul religios al cuvântului tată, numindu-l așa chiar și pe unul din membrii Sfintei Treimi, Dumnezeu (Tatăl Nostru). Tată sau părinte este și un titlu dat în general anumitor membri ai clerului în creștinism. Rugăciunea Tatăl nostru nu face rău nimănui, chiar de altă religie (https://www.youtube.com/watch?v=PY3nasQt_vI)!
Părinte numim un preot sau chiar fondatorul unui cult, de fapt unul dintre autorii teologici majori ai primelor secole ale creștinismului. Sfântul Părinte este titlu rezervat papei, șeful Bisericii Catolice. Șeful unei Bisericii Ortodoxe, că sunt mai multe, se numește patriarh, împrumutat din vechiul slavonic bisericesc patriarxŭ – патрїархъ, moștenit din grecescul antic patriárkhēs - πατριάρχης, de la patḗr - πατήρ „tată” și arkhḗ - ἀρχή „dominare, început, putere; suveranitate”.
Echivalentele termenului tată în diferite limbi au fost folosite și în diferite titluri istorice. De exemplu, în Roma antică, se folosea titlul „Tatăl Patriei” (Pater Patriae). În 1506, Ludovic al XII-lea, regele Franței, a fost proclamat „Tatăl Poporului” (Père du Peuple) de către Statele Generale, pentru că a redus valoarea impozitelor plătite de plebei. „Tătucul popoarelor” (otec narodov - отец народов) era porecla lui Iosif Vissarionovici Stalin, folosită ți pe la noi în anii 1945-1953, când eram copil și nu înțelegeam multe chestii.
Tată în expresii (pamflet)
Moto: „Este cu mult mai uşor să devii un tată decât să fii unul.” (Kent Nerburn)
Ce bine ar fi dacă Ciolacu s-ar purta cu românii ca un „tată de familie”, nu numai cu primarii, cărora le-a dat și pensii speciale, botezate, sanchi, îndemnizații, ba le-a mărit și de vreo două ori salariile. Că alde Ciucă, fost și șef al statului major al apărării, ministru al apărării, prim-ministru, acum președinte de partid, senator și președinte de senat, poreclit „Ăăăăăăăă..” s-a cam purtat ca un „tată vitreg”, mai ales cu foștii militari, din care provine.
De la „tata-moșu” Petrov nu m-am așteptat la mare lucru, nici de la „tata-moșu” Iliescu sau „tata-mnoșu” Constantinescu. Mă uitai la niște clădiri moderne care s-au cam construit pe când muncea cel criticat permanent de propaganda TVR, Ceaușescu, și s-au împărțit „unora” pe vremea domniei președinților-guvernatori amintiți, de primari destoinici de cea, precum Halaicu, Videanu sau Lis, „tată-moșu” al Oanei.
Ușor, ușurel, ajungem la „tată bun”, precum Petrov pentru fetele lui tute, adică tată adevărat pentru Eba și notăriță. Cu gândul la Piedone, fost „ostenitor” pe la restaurantul de la Orizont, Drumul Taberei, pe unde găseam salam de Sibiu prin 1988, vândut cu bacșiș de 50%, mă gândesc la locuțiunea adjectivală „din tată în fiu”, că Piedone îl puse candidat pe fiu-său la primăria sectorului 5 din București. Fusese după 1983 și la alt restaurant, unde m-a dus colonelul Toma să ne dea carne la preț dublu...
Iar Piedone, validat de Voiculescu și Gâdea, iese primul în sondaje, că așa e ordin de la „împărăție”, sfidâdu-l pe doctorul Cârstoiu, director de spital, care și-a construit un loc al lui, spre deosebire de Nicușor Dan, care la 50 de ani locuia cu familia „într-un apartament cu chirie”. Și e criticat doctorul, cum că are „avere”. Păi, bă, troglodiților, aveți ceva cu munca doctorului, care la ora 6.00 e în spital și ajunge acasă noaptea?
Diferențieri
Ajungem ușor la „ca tată-său”, care se spune despre cel care seamănă cu tatăl său în apucături și obiceiuri (rele) sau „bucățică ruptă tată-său” sau „tată-său în picioare”, dacă ne gândim la fiul lui Hadrianus, „nepotul Tamarei”, ce fu consilier forțat rin Europa al unui pesedist pe nume Ivan, fiu care seamănă perfect tatălui său Hadrianus împușcatul...
Unii „au scăpat de dracul și au dat peste tată-său”, precum ale(r)gătorii care au crezut că scapă de PSD și PNL și dau peste AUR și SOS sau ȘOȘ, de la Șoșoacă și nu de la sos sau save our souls, adică „salvați sufletele noastre”. Ba au scăpat ți de „tata-moșu” Petrov și dădură de excursionist.
„Tată” la NATO, pas cu pas?
Excursionist care se vrea „tată” peste toate armatele NATO, deși în armată zicea că a învățat „pas cu pas” doar să coasă nasturii la veston, că datorită și lui în România nu se mai fabrică nici pulberi pentru muniție, din care face parte și renumitul „praf de pușcă”. Critică TVR că Ceaușescu vindea armamant. Dar aveam o industrie de apărare, pe care o desființarăm la ordin. Știm al cui! Un coleg i-a pus președintelui câteva întrebări, administrația a înregistrat scrisoarea ca petiție și i-a răspuns în scris (vezi la https://in-cuiul-catarii.info/2024/03/26/raspunsul-domnului-presedinte-iohannis-20591), dar mai bine citiți pe blogul „În cuiul cătării” al col. (r.) Neacșu Marin, să vedeți dacă merită să fie șef peste NATO...
Doi generali prestigioși Degeratu și Bălăreanu au analizat într-o emisiune la TVR starea industriei de apărare, a legislației necesare apărării, nefinalizate, starea rezervei, în această rezervă intrând nu numai oamenii, ci și capacitățile de reparare și mentenanță a tehnicii militare, că nici acum nu am trecut la calibrele specifice armamentelor și a munițiilor NATO, muniții despre care am cam dat destule informații, chiar actuale (la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-munitie).
Am cam scris și despre armamente, de exemplu despre artilerie (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tun), de la tunuri, obuziere, terminând cu analiza armamentelor armatei ruse folosite în Ucraina. Am scris despre lansatoarele de rachete în două bloguri diferite (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-lansatorul). Cu dilema folosirii tancurilor moderne în luptele din Ucraina (la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tanc), am scris și despre acestea.
Și na, drăcie, parlamentul votă o lege cum că trupele NATO pot intra oricând în România, fără alte aprobări. Ptiu, drace! Ăștia ce ne conduc lansară proiectul creării unei enorme baze militare NATO pe teritoriul sfânt al țării. Asta chiar este o vulnerabilitate a securității naționale în războiul dintre NATO și Rusia și o amenințare la adresa suveranității țării noastre. Și noi nici praf de pușcă nu mai fabricăm… Că războiul este între (vezi https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/03/jocuri-de-cuvinte-razboiul-ucraina.html) …..
Revenind la locuțiunea adjectivală „din tată în fiu”, îl remarcăm iar pe forțosul Piedone, lăudat de Antena 3 CNN, zilnic, că e postul lui Voiculescu și partidul e al aceluiași Voiculescu... Că la primăria sectorului 5 îl propouse pe fiu-său... El, sanchi, propagandă, se plimbă printre muncitori pe șantiere, de parcă în asta ar consta managementul unui primar, să împartă în pauză „parizerul” cu muncitorii, uitând că îmi vindea în 1983, ca bucătar la Mărul de Aur cu 1oo lei kg de carne, condamnat atunci pentru furt și în 1989 salamul de Sibiu cu preț de speculă (+50%) la restaurantul Orizont din Drumul Taberei. Of, of, of! Tot ei! Românii pun botul!
Că de, Cristian Popescu Piedone, candidat la Primăria București din partea partidului mogulului Voiculescu, avu o întâlnire cu Ion Ceban, primarul pro-rus și anti-UE al Chișinăului, potrivit unei postări a edilului moldovean. Ceban a fost inițiatorul unui proiect de lege din 2014 care urmărea să desființeze Acordul de asociere dintre Republica Moldova și UE. Tot Ceban era la Moscova în ziua în care Rusia a început invazia ilegală în Ucraina. Uf, ce coincideță!
„Astăzi, am avut o întrevedere cu primarul sectorului 5 din București, Cristian Popescu Piedone. Avem o prietenie de lungă durată și m-am bucurat să ne revedem. Pe parcursul ultimilor ani am avut mai multe evenimente comune și schimburi de experiență organizate de colegii noștri. De la primarul Piedone am preluat mai multe exemple de activitate în administrația locală. I-am spus astăzi că Bucureștiul merită mai mult și i-am urat succes în campaniile care urmează”, a scris musiul Ceban. Piedone are și o fiică deputat, pe care o voia (n)europarlamentar, plus niscaiva nepoți în funcții de răspundere pe la sectorul 5...
„Din tată-n fiu” sau „la vremuri noi tot NOI”
Bogăția vocabularului se vede și din expresiile aplicate tuturor beizadelelor tip Piedone-junior. Piedone-nepoți sau Năstase-junior, precum „calcă pe urmele lui tată-său”, „bucățică ruptă tată-său”, precum Eba sau notărița amică cu Lukoil, sau chiar „tată-său în picioare”, dacă ne gândim la copiii „adoptați” de Petrov, vreo 6, când trei din ei i-au arestat pe ceilalți trei, dacă ne gândim la Coldea, Kovesi ș.a. care au arestat mimozele fugite în Costa Rica!
Pare-se că aviatorul colonel Ciolacu nu prea a aplicat cu fiu-său zicala „unde dă tata, crește carnea”, cum se spunea când părintele își pedepsea copiii pentru binele lor, până să apară „telefonul copilului” pentru reclamații. Așa și-a cam întârziat bacalaureatul, de se miră Viorica Dăncilă și Dragnea. Ciucă nu! Că e doctor!
Ajungem la rugăciunea creștină „Tatăl nostru”, de care am amintit mai sus, știută de mulți, numindu-l așa pe Dumnezeu, creatorul lumii. Profesorii, părinții și elevii au creat expresia „a ști ca pe Tatăl Nostru”, adică a ști foarte bine, pe de rost, fără greșeală, precum tabla înmulțirii pe care n-o știu mulți analfabeți funcțional, că, sanchi, au gadgeturi...! Și mai sunt destule!
Cuvântul cel mai utilizat în engleză este father (în final din proto-germanicul *fadēr), plus dad, dar pe acolo se folosesc și ayr (importat din manx), faither în scots, dad, daddarus, daddi, daddus în țigănească engleză. Au importat în engleză și padre, dar numesc așa un popă militar, pater și père, acesta pentru un popă catolic, mai ales francez.
He could be her father (i-ar putea fi tată)
Au apărut imediat cuvinte compuse sau expresii precum adoptive father (tată adoptiv), be gathered to one's fathers (a se aduna la părinţii săi), fatherhood (paternitate), father hunger (dor de tata), father-in-law (socru), father-slayer (tată-ucigaș), father superior (prelat superior), Father Time (tatăl timp, personificare a timpului ca un bătrân), he could be her father (i-ar putea fi tată, bătrân căsătorit cu o tânără), fatherland (patrie), fatherless (orfan de tată), fatherlike (părintesc), Father's Day (ziua tatălui, a treia duminică din iunie, vezi Wikipedia:Father's Day:Dates), grandfather (bunic), like father, like son (cum e tatăl e și fiul) etc.
Francezii folosesc pentru tată cuvântul père, existent și în normandă (Normandia continentală), pére în normandă (Guernsey), pere în valonă (din medievalul francez pere, din vechile franceze pedre, pedra, pere, din latinescul patrem, din proto-italicul *patēr, din proto-indo-europeanul *ph₂tḗr). Folosesc și papa (informal). În bretonă se folosesc tad și tadoù.
Grand-père (bunic)
Au destule expresii și cuvine compuse, precum: apprendre à son père à faire des enfants (învață-ți pe tatăl tău să aibă copii), arrière-arrière-grand-père (stră-stră-bunic), arrière-grand-père (străbunic), beau-père (tată vitreg), de père en fils (din tată-n fiu), Dieu le Père (Dumnezeu Tatăl), en bon père de famille (ca un tată bun), grand-père (bunic), Notre Père (Tatăl Nostru), père adoptif (tată adoptiv), Père de l’Église universelle (Papa de la Roma), père légitime (tată legitim), père Noël (Moș Crăciun), père putatif (tată presupus) etc. Și mai avem zicala vendre père et mère (a vinde și pe tată-său si pe mă-sa) sau proverbul à père avare, enfant prodigue, à mère avare, galant escroc (unui tată zgârcit, un fiu risipitor, unei mame zgârcite, un escroc galant).
Père Noël (Moș Crăciun)
Germanii folosesc pentru tată Vater și Väter (în final din proto-germanicul *fadēr). Mai folosesc Papa și Vati. Prin Germania sau prin lume se mai utilizează Daadi în germană de Pennsilvania, Fatter în hunsrik, Papp în luxemburgheză, vadda în bavareză, Vadder în germană de Pennsilvania și în saxonă de jos, vader în limburgheză, Vader, vader în germană de jos, Vatter în germană alemannică, Voda în germană plautdietsch.
Vater und seine Familie
Specialiști în cuvinte compuse, nemții au creat mintenaș: Adoptivvater (tată adoptiv), Allvater (Dumnezeu), Bienenvater (apicultor), Doktorvater (conducător la doctorat), Erzvater (arhipărinte), Gottvater (Dumnezeu Tatăl), Großvater (bunic), Gründervater sau Gründungsvater (tată fondator), Landesvater (șef de stat), Rabenvater (tată denaturat), , Vaterland (patrie), Vaterländisch (național), vaterlos (orfan de tată), Vatername (nume de familie) Vaterunser (Tatăl Nostru) etc.
Sunt și proverbe și zicale, precum: der Wunsch ist der Vater des Gedankens (dorința este părintele gândului), der Wunsch nach einem Sohne ist der Vater vieler Töchter (dorința unui fiu este să fie tatăl multor fiice).
Cel mai folosit cuvânt pentru tată de către ruși este otec – отец, existent și în bulgară și macedoneană. Mai folosesc bat`ko – батько ca argou, dar și bátʹka – ба́тька, bátja - ба́тя, bátjuška – ба́тюшка (din proto-slavicul *batę, „frate mai mare; tată”).
Modernizați, folosesc și pápa – па́па sau papáša - папа́ша (colocvial). Importate de prin jur se mai folosesc tata – тата și arhaicele tjatja – тятя, tjaten`ka – тятенька, tjat`ka – тятька. În țigănească rusă există dad – дад, din țigănescul dad, existent și prin Balcani, inclusiv la noi.
Au apărut imediat expresii precum: krjóstnyj otéc - крёстный оте́ц (Dumnezeu); duxóvnyj otéc - духо́вный оте́ц (duhovnic); svjatój otéc - свято́й оте́ц (popă); otcóv mnógo, a matʹ odná - отцо́в мно́го, а мать одна́ (zicală: tați pot fi mai mulți, dar mamă doar una); ne xvalísʹ otcóm, a xvalísʹ sýnom-molodcóm - не хвали́сь отцо́м, а хвали́сь сы́ном-молодцо́м (proverb: Nu te lăuda cu tatăl tău, ci mai degrabă cu fiul tău minunat); muž žené otéc, žená múžu venéc - муж жене́ оте́ц, жена́ му́жу вене́ц (proverb: soțul e tatăl soției, dar soția e coroana soțului); otcý náši étovo ne znaváli i nam ne prikazáli - отцы́ на́ши э́того не знава́ли и нам не приказа́ли (zicală: strămoșii noştri nu ştiau aceasta şi nu ne-au spus ce să facem în acest caz) etc. Mulțumesc, Igor!
La figurat, Igor din Irkuțk îmi amintește că la ruși se mai folosesc: Ararát-gorá vsem gorám otéc - Арара́т-гора́ всем гора́м оте́ц (muntele Ararat e tatăl tuturor munților); Adám — otéc róda čelovéčeskovo - Ада́м - оте́ц ро́да челове́ческого (religios: Adam - tatăl rasei umane); Stálin - otéc naródov - Ста́лин — оте́ц наро́дов (politic, propagandistic: Stalin - tatăl popoarelor); Dárvin — otéc teórii evoljúcii - Да́рвин - оте́ц тео́рии эволю́ции (figurativ, colocvial, fondator, inițiator a ceva: Darwin este fondatorul teoriei evoluției) etc.
Adám — otéc róda čelovéčeskovo - Ада́м - оте́ц ро́да челове́ческого
(Adam – tatăl tuturor oamenilor)
Tatăl în (c)arte
Moto: „Tatei i-am şoptit posac:/ - Blondă, brună, tot un drac./ - Şi-unde pui, răspunse tata,/ Că nu-i înger nici roşcata!” (La o bere, de Mircea Trifu, din Epigramma, 1976)
No, iată că pentru acest tată, apărut prima dată în română într-o psaltire, poreclit de unii, sanchi, cap de familie, numit și tătâne, tătân sau tătine, ba și, familiar tati, tataie, regional babac, babacă, neicuță, niuniuț, taică.
. Scriitorii români au scris despre tată. Sahia ne confesa cum că „Așteptăm pe tata. Vine din război.” Ispirescu ne anunța lapidar că „Făt-Frumos... zise: tată, a venit vremea să-mi dai ce mi-ai făgăduit.” Caragiale mărturisea că „fiul a făcut altfel de cum făcuse tatăl”, dar și că îl memorase pe Eminescu, cum că „Zburătoru-ți este tată și pe el Călin îl cheamă”.
Cuplul lingvistic ceho-român Jarnik-Bîrseanu constata că în folclorul transilvănean există „M-ai făcut, maică, fecior/ Să fiu tatei d-ajutor.” Ghica constata că eroul său „prevestit de tată-so de la Țarigrad... a fugit la Brașov”, iar Alecsandri că „Sinziana va face tot ce voi vrea eu, pentru ca să scape pe tată-său.”
Gane constata că „S-a dus cel din urmă suflet prietenesc ce-mi mai rămăsese de pe urma tată-meu.”. Macedonschi opționa pentru „Aș vrea să pot deschide al tată-meu mormânt.”, iar eroul lui Vissarion „e departe zări și pe cei doi frați cu tat-său, mergând pe jos, obosiți de zăduf și de cale lungă.”
Creangă mărturisea că „Fiul craiului... se înfățișează înaintea tatu-său.” iar Păsculescu că „Până ta’său ajungea,/ Ea-mpinsă și oranița,/ Sări și ta’său în ea.” Eroul lui Arghezi, „De câte ori trecea pe lângă o copilă, el îi spunea un cuvânt de tată-mare întristat.”
Creangă folosește expresia „bucățică ruptă tată-său sau tată-său în picioare”, care se spune când fiul sau fiica seamănă leit cu tatăl („Bucățică ruptă tată-său în picioare, ba încă și mai și.”), dar și expresia „să fie de sufletul tatii”, exclamație de consolare pe care o spune un zgârcit când suferă o pagubă sau când este silit să dea de pomană („Aproape de Boiște vine satul Blebea, care mai mult de jumătate, după ce-și scapă căciula pe baltă, zice: «să fie de sufletul tatei!».”).
Exemplele ar putea continua. Englezii folosesc cel mai des father. Într-o biblie din 1611, versiunea King James. În Proverbe 10:1 se scrie: „Proverbele lui Solomon: O ființă înțeleaptă face un tată vesel, dar un fiu nebun este bunătatea mamei sale.” (The Pꝛouerbes of Solomon: A wiſe ſonne maketh a glad father: but a fooliſh sonne is the heauineſſe of his mother. [1611, The Holy Bible, […] (King James Version), London: […] Robert Barker, […], →OCLC, Proverbs 10:1]).
Francezii folosesc père. Într-o Scrisoare de la un tată citat de Joël Clerget, în Spirale, nr. 28, în Marea aventură a lui Monsieur Bébé, se scria în 2003: „Asta pentru a vă spune că o mamă își iubește copiii altfel decât un tată. Tații nu sunt ca mamele. Sarcina trebuie să creeze ceva unic și incomparabil în relația mamă-bebeluş. […] Prezența noastră ca bărbat și tată îi oferă ei și copilului un exterior, o alteritate a altei prezențe.” (Cela pour te dire qu’une mère aime ses enfants différemment d’un père. Les pères ne sont pas des mères comme les autres. La grossesse doit bien ordonner quelque chose de singulier et d’incomparable dans le rapport maman-bébé. […] Notre présence d’homme et de père leur donne, à elle et au bébé, un extérieur, une altérité de présence autre. [Lettre d’un père citée par Joël Clerget, « Bébé d’amour », dans Spirale, n°28 « La grande aventure de monsieur bébé », Érès, Toulouse, 2003/4, pages 49 à 64]).
Germanii folosesc pentru tată Vater și Väterdar și Papa sau Vati (vezi, de exemplu, Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache „Vati“, Uni Leipzig: Wortschatz-Portal „Vati“ sau The Free Dictionary „Vati” sau Uni Leipzig: Wortschatz-Portal „Papa“).
Yves Buchheim, cu colaborarea lui Franz Kotteder, în Buchheim, artist, colecționar, despot: viața tatălui meu, scria în 2018: „Mi s-a spus că aveam cinci ani și că voi avea voie să fac o plimbare lungă cu trenul cu tatăl meu și ce și-ar putea dori un băiat mai mult decât să călătorească în sfârșit cu tatăl său, pe care îl vedea atât de rar?” (Mir Fünfjährigem war erzählt worden, ich dürfe eine lange Zugfahrt mit meinem Vater unternehmen, und was sollte sich ein Junge mehr wünschen, als endlich einmal mit seinem Papa, den er so selten sah, zu verreisen?“ [Yves Buchheim, unter Mitarbeit von Franz Kotteder: Buchheim. Künstler, Sammler, Despot: Das Leben meines Vaters. Heyne, München 2018, ISBN 978-3-453-20197-2, Seite 167]).
Cel mai folosit cuvânt pentru tată de către ruși este otec – отец (vezi „отец” în Большой толковый словарь, editor șlef С. А. Кузнецов – gestionat de gramota.ru). A. S. Griboedov, în Vai de inteligență, (1816–1824), scria în 1825: „[Bunica contesa:] Ce? A? Ești surd, e tatăl meu; scoate-ți cornul.” ([Графиня-бабушка:] Что? а? глух, мой отец; достаньте свой рожок. [А. С. Грибоедов, „Горе от ума“ (1816–1824 гг.), 1825 г. Викитека]).
Maxim Gorki, în Viața lui Klim Samghin, scria în 1925: „[Lyutov] i-a ordonat bătrânului lacheu: „Și ne vei da, tată, șuncă de Westfalia și ceapă spaniolă că merg cu vodca”. ([Лютов] заказывал старику лакею: - И дашь ты нам, отец, к водке ветчины вестфальской и луку испанского [Максим Горький, «Жизнь Клима Самгина», Часть 1, 1925 г., НКРЯ]).
Отец с детёнышем (tatăl cu puiul)
Folosesc și bat`ko – батько în jargon, dar și bátʹka – ба́тька, bátja - ба́тя (colocvial), bátjuška – ба́тюшка etc. Artiom Vesiolâi, în Rusia, spălată în sânge, scria în 1924–1932: „- Când vorbești cu tatăl tău, ține-ți mâinile de lângă tine și nu te poți certa, reține ce este frumos pentru tine și ce nu!”. ( - Когда говоришь с батьком - держи руки по швам и не моги рассуждать, что тебе мило, что не мило! [Артём Весёлый, «Россия, кровью умытая», 1924–1932 г гг., НКРЯ]).
Tată „„responsabil”
Cu sau fără tată, cu dor de tată, să fiți iubiți, că trebuiți, cândva, cuiva, cumva, undeva! Și nu cred că puteți uita Rugă pentru părinți scrisă (https://www.youtube.com/watch?v=2xi_XEUZOK4) de talentatul Adrian Păunescu. Ce-ar fi dacă toată Comisia UE sau Parlamentul UE sau măcar grupul (n)europarlamentarilor români ar cânta împreună așa ceva? Cu dirijor Macron!
Articolul întreg e și pe blogul Didactica-Nova, la:
https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-tata.html
Articolul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - tată.pdf
Constantin NIŢU
„Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." Jean Paul Richter
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
-->
Comentarii