Jocuri de cuvinte – tomată
Geografie lingvistică
Tomată
Moto: „Nu o să murim de foame/ Că avem în ţară poame/ Multe în agricultură,/ Dar şi multe pe centură.” („Recoltă variată”, de Stelică Romaniuc)
Două lucruri m-au frapat cu ceva ani în urmă: bâlbâiala liberalilor cu programul Tomata și declararea tomatei ca fruct creștin de către niște musulmani! Tomată scrisei? Da, tomata este planta pătlăgea roșie (Lycopersicum esculentum), dar și fructul tomatei, cunoscut de noi ca roșie.
Un fruct al tomatei („o tomate”, respect spaniolilor, „tomatl”, respect aztecilor, populațiilor nahua!)
MDA2 (2010) e indecis cu etimologia: „E: ger. Tomate, fr. tomate, bg. домат”. De fapt l-am fi moștenit din cuvântul francez tomate, atestat în 1598, acesta din spaniolele tomate sau tomatá, ambele scrise pentru prima dată în 1532, moștenite din cuvântul tomatl în nahuatl clasic. Așa că de unde veni tomata, veni și cuvântul, de la populațiile mezo-americane
Nahua!
În diferite limbi tomnatei i se spune:
în convenții internaționale: Solanum lycopersicum (wikispecies), Lycopersicum esculentum (wikispecies);
bacan în kurdă;
badrajan - бадражан în nogai;
ca chua în vietnameză;
domat - домат în bulgară și în macedoneană, domáta -
ντομάταv în greacă, domate în albaneză, domates în turcă (e ușor de bănuit că provin tot din tomate);
goje farangi - گوجه فرنگی în persană;
hapanchokko în alabama (limbă muskogenă vorbită în rezervația de amerindieni din Alabama-Coushatta, aproape de Livingston, din Texas, vorbită originar în regiunea căreia i-a dat numele, statul Alabama, alabama însemnând „culegătorii de căpșune”);
inyanya în kinyarwanda yanya;
jitomate în spaniolă (Mexic, tot din tomatl în nahuatl);
kamates în abaknon;
lolik – լոլիկ în armeană;
love apple în engleză (arhaism, inspirat de expresia
franceză „pomme d`amour”);
makheụxthe ṣ - มะเขขอเทศ în thai;
mxi2 în chatino de Nopala;
nkwīxí în chatino de Zenzontepec;
nyanya în swahili;
ohiakháhon în mohawk;
p’aak în maya yucateque;
p’omidori - პომიდორი în gruzină, pamidor - памідор în bielorusă, poma d'amor în occitană, pomme d'amour (1549) în franceză (arhaism), pomme d’or (1672) în franceză, pomidor - помідор în ucraineană, pomidor - պոմիդոր în armeană, pomidor - помидор în rusă, pomidor – פאמידאר în idiș, pomidor în azeră și în poloneză, pomidoras în lituaniană, pomodoro în friuliană și în italiană (toate din arhaicul francez „pomme d`or”);
páhat în arikara;
paradajka în slovacă, paradajz - парадајз în sârbă, paradajz în bosniacă, paradicsom în maghiară (din expresia compusă paradicsom, „paradis, rai”, + alma, „măr”, după germanul Paradiesapfel), paradižnik în slovenă, părădaică în română (toate de fapt din arhaicul german Paradiesapfel, „mărul paradisului”, adică „tomată”);
Cuvântul tomată în diferite limbi
patyldjan - патылджан în urum;
pomate (1718) în franceză (arhaism), pumata în corsicană;
qızanaq - қызанақ în cazahă;
rajče, rajské jablko în cehă, rajčiak, rajčina în slovacă, rajčica în croată;
roșie în română (pătlăgea roșie, din roșu după [NODEX (2002)], pătlăgea roșie, dumadă după [Scriban (1939)]);
solana lycopersica în latină [numele științific al plantei, lycopersicum, semnifică „piersică-lup", conform lyco - lup și persicum - piersic(ă)];
tadama în malteză;
takkāḷi – தகககளள în tamilă;
tamati (1743) în franceză (arhaism), tamatie în afrikaans, tmatem în chaoui, toma în suedeză, tomaat în olandeză, tomaatti în finlandeză, tomaca în catalană, tomáhtta în sami de nord, tomaquet în catalană, Tomat în luxemburgheză, tomat - томат în rusă, tomat în daneză, estonă, feroeză, norvegiană și suedeză, tomata în catalană, occitană și retoroman(ș)ă, tomată în română, Tomate în germană, tomate în ftanceză, bască, galiciană, nterlingua, portugheză și spaniolă, tomati în groenlandeză și în papiamento, tomatiga în catalană, tomatl în nahuatl clasică, tomato - トマト în japonezxă, tomato - 토마토 în coreană, tomato în engleză, esperanto, galeză, galică scoțiană, ido și manx, tōmato în maori, tomāts în letonă, tómatur în islandeză, tomât în friuliană, xitomatl în nahuatl clasică;
trátaí în irlandeză,
ṭamāṭar - टममटर în hindusă, ṭamāṭim - اطمم + طاما în arabă, ṭamāṭim - طماطم în arabă égipteană, ṭūmāṭīš - ماطيشية în arabă marocană, ṭūmāṭīša - طوماطيشة în arabă algeriană;
ulaan loli - улаан лоль în mongolă;
utamatisi în zulu;
voataby în malgașă;
xīhóngshi - 西红柿 (西紅柿), fānqié - 番茄 în chineză;
עגבנייה în ebraică;
वमररकक în sanscrită;
ལལལལལལལལལལལ în tibetană.
Tomata în viață și în (c)arte
Moto: „Cu priceperea şi treaba,/ De ne-ai lua-o înainte,/ Ţi s-ar înţelege graba./Dar te-nghesui la plăcinte.” (Cu priceperea, de Tudor Arghezi)
Luată de la populațiile mezo-americane nahua, s-a ajuns ca planta tomată sau roșie să fie cultivată de oamenii harnici care nu se-nghesuiau întâi la plăcinte, la aproape toate latitudinile, ocupând o suprafață de aproximativ 3 milioane de hectare, adică o treime din terenul consacrat legumelor.
Recapitulând, cuvântul este atestat în scris în franceză în 1598, din spaniolele tomate sau tomatá, ambele scrise pentru prima dată în 1532, „împrumutate” din aztecul (nahuatl) tomatl.
Cuvântul a fost implementat „cătinel”, progresiv, ca măr peruvian în Spania și Portugalia, apoi în Franța ca pomme d’amour („mărul iubirii”, 1549), pomme d’or („mărul de aur”, 1672), pomate (1718) și tamati (1743), pe la nemți ca Paradiesapfel („mărul raiului”). Din acest „pomme d’or” a apărut „pomidor” pentru roșie în unele limbi! Din Paradiesapfel s-au inspirat și slavii de sud și noii lor vecini, ungurii.
Ca să nu rămânem în ceață, limba nahuatl clasică, limba aztecă sau simplu nahuatl în mai multe variante se vorbea de către populațiile mezo-americane nahua în bazinul hidrografic al fluviului Mexico și în partea centrală a Mexicului prin secolul al XVI-lea, când Spania a cucerit Imperiul Aztec! Dar se pare că înainte de actualul Mexic se cultivau în teritoriile Perului și Ecuadorului.
Aduse de marinarii spanioli, roșiile s-au cultivat mai întâi în Spania, în Portugalia și apoi în Italia, fiind denumite mere peruviene. Cât de populare sunt roșiile în Spania este și existența unui festival al roșiilor, despre care am scris și noi (vezi articolele legate începând de la „Călătorii geodezice Barcelona 1995”). În secolele care au urmat limbile nahua au fost influențate de limba spaniolă, rezultând limbi „nahua” moderne folosite astăzi, existând și dialecte din vechea limbă aztecă! Așa că în clasificarea actuală există „limba nahuatl clasică”, limbă care a supraviețuit printr-o multitude de surse scrise, rezultate din transcrierea de către unii membri „spaniolizați” ai populațiilor nahua cu scrierea cu alfabetul latin [cod „ISO 639-3: nci”].
Mai e o întrebare dilemă: roșia sau tomata este fruct sau legumă? Și se intervine politic! Din punct de vedere botanic roșia este un fruct. În anul 1893 Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a decis în unanimitate că la colectarea taxelor vamale roșiile trebuie considerate legume (deși curtea a trecut în revistă faptul că din punct de vedere botanic, roșiile sunt fructe). Ca Europa să nu rămână mai prejos, în anul 2001 Uniunea Europeană a decis oficial că roșia este fruct și nu legumă!
Cum începutul cultivării roșiilor a avut loc în Spania, această țară acordă o importanță mare cultivării în sere, care se întind „cât vezi cu ochii”. Imaginea de mai jos e sugestivă.
Sere cât vezi cu ochii (vă dați seama ce ar însemna să arate Bărăganul așa?)
Tomatina
Moto: „Un tablou pictat şi o bătălie sunt două lucruri ce trebuie văzute de departe.” (proverb spaniol)
Asta da agricultură intensivă! Așa că au unde lucra românii culegători! Ați văzut mai sus un câmp de sere în Almeria. Acum ne referim la festivalul roșiilor. Spui Tomatina şi de gândeşti la mii de oameni care aleargă râzând pe străzile oraşului Bunol, „înarmaţi“ cu roşii coapte.
Scenariul se repetă în fiecare an. Aproximativ 20.000 de „luptători“ acceptă invitaţia autorităţilor spaniole şi participă la „războiul roşu”. La Festivalul Tomatina vin oameni din toate „colţurile” planetei „rotunde”. În piaţa din Bunol aşteaptă anunţul oficial de start al primăriei.
Pentru a acoperi costurile festivalului, administraţia oraşului, puternic îndatorată a impus pentru prima dată în 2015 o taxă de participare de 10 euro, care nu se aplică însă şi localnicilor. Pentru „Războiul Roşu” sunt aduse peste 100 de tone de tomate coapte şi sunt instalate duşuri portabile. Viorica ar protesta și ar face un suc pe cinste și zarzavat pentru ciorbă!
Totul e roșu (a nu se rupe tricourile)!
Bunol, gazda Tomatinei, în provincia Valencia
Tomatina a fost inițiată în 1945, când tinerii care participau la o paradă tradiţională în Piaţa Poporului (Plaça del Pueblo) au început o încăierare, care s-a transformat într-o luptă cu roşiile de pe tarabele din apropiere. Poliţia a trebuit să intervină şi să îi pună pe responsabili să plătească daunele.
În următorii ani, tinerii s-au luptat în acelaşi loc, în aceeaşi zi de miercuri din luna august, dar cu roşiile aduse de acasă. În anii '50 ai secolului trecut festivalul a fost interzis. Însă, după ce tinerii au început să organizeze „funeraliile roşiilor“, sărbătoarea a fost reluată.
În pofida debandadei aparente, „Războiul Roşu” are regulile lui impuse de consiliul local pentru siguranţa participanţilor şi a festivalului. Printre acestea: roşiile trebuie strivite înainte de a fi aruncate, nu sunt acceptate alte proiectile în afară de tomate, nu este permisă ruperea tricourilor (am fi vrut pentru cine știm noi, ăștia majoritari), iar după semnalul de sfârşit nimeni nu mai are voie să arunce cu tomate! Dar să trecem la lucruri serioase!
Programul Tomata
Moto: „Vine-o iarnă cu mult ger,/ A sărăcie bate-un vânt,/ Agricultura e în cer,/ Economia-i... la pământ!” (Profeţie, de Valentin Groza, din „Printre epigramiştii olteni”, 2008)
Importanța tomatei la români o cunoașteți. În orice pivniță de român gospodar sucul de roșii, bulionul și roșiile consevate, „zarzavatul” mixt de ardei și roșii pentru mâncăruri și ciorbe erau la loc de cinste, chiar și în cămara Vioricăi (eu fiind doar „prizonier” și ocupat cu geografia lingvistică, dar participând la acțiune).
O guvernare a PSD a inițiat un program de intensificare a cultivării roșiilor în România, acordând subvenții cultivatorilor. Programul „Tomata”, promovat asiduu de Liviu Dragnea, cel cu palatul între patru străzi, a fost gândit cu scopul ca în România să fie pe piață tomate românești, exact în perioada în care acestea nu se găsesc.
Multă lume face tomate în câmp deschis, dar primăvara devreme sau toamna târziu acestea sunt de import. Gastronomul Liviu afirma prin aprilie 2019, pe la Iași, că subvenţiile pentru tomate vor creşte, dar şi că vor fi create scheme de ajutor pentru producătorii altor tipuri de legume.
Subvenții am scris? Astea sunt pentru agricultorii harnici, nu la cei cu jalba în proţap pe care îi reclama Ica Ungureanu în concursul naţional „Pe aripi de măr domnesc", Domneşti 2012 (Cred că vă lipseşte-o doagă,/ Ni la voi, pretenţii!/ Gliile vă sunt pârloagă/ Şi doriţi subvenţii?”
Tot Dragnea afirma: „Râdeau de noi când am vorbit de programul cu roşia, cu tomata. 90.000 de tone roşii în plus au apărut pe piaţă prin acest program. Ce înseamnă 90.000 de tone de roşii în plus? Înseamnă 90.000 de tone de roşii în minus din ceea ce venea în această ţară. Şi ştiţi bine că nu au niciun gust.
Roșii (astea din semințele de la Buzău)
În acelaşi timp, nu ştim foarte bine cât de mult rău ne fac şi nu numai roşiile, toate legumele. Programul va continua. Vom mări subvenţia pentru cei care produc tomate, vom extinde subvenţia şi pentru celelalte legume, vom extinde subvenţia pentru a avea sere încălzite şi solare încălzite pentru a încerca să acoperim şi celelalte cinci luni de iarnă, unde magazinele noastre sunt pline de produse proaste." Dar a venit guvernul PNL și apoi guvernul Cîțu și totul se duce pe apa sâmbetei. Că liberalii susțineau că ministerul agriculturii a cheltuit în 2017-2020 circa 172 de milioane de euro pentru programul „Tomate”, „fără ca în piață să apară vreun efect pozitiv”. Acum sunt împreună la guvernare și tomata canci!
Se zice că programul nu și-a demonstrat valoarea macroeconomică, întrucât importurile au crescut de la an la an, iar în ultima perioadă s-ar fi descoperit și fraude, existând 417 dosare de cercetare, multe prin județul Olt. Ați auzit de vreo condamnare în atâția ani? Eu nu!
Poate pe la oltenii din Dolj nu s-a fraudat nimic datorită acatistelor și afuriseniei, că pe acolo, după spusele martorului A.C. Calotescu-Neicu, din dosarul epigramatic DNA „Printre epigramiştii olteni”, judecat în 2008, cum că un preot a fost numit la Camera de agricultură Dolj (La Camera de-agricultură/ Atât de grea a fost sincopa/ Încât, nemaigăsind remediu,/ Au trebuit să cheme... popa.”).
Revenind la anii pierduți, ministrul de resort, Adrian Oros, a anunțat că în 2021 s-au depus 18.000 de dosare pentru acest program, dar el ar vrea să continue programul, dar sub altă formă, incluzând și alte legume, zice-se cu programul ce va apărea, „legume în spații protejate”. Îl copiază pe Dragnea!
Se referea oare și la praz, pentru care opta Georgeta Tretelniţchi încă din 2007, când milita pentru agricultura noastră la nivel european, în „Pledoarie pentru epigramă” (Aşteptăm astă minune,/ Arză-i pe alţii necazul,/ Că oltenii-n Uniune/ Sigur vor intra cu… prazul!)? Ăia cu popă la agricultură?
Dar îmi revin repede, că nu ai cu cine face agricultură, mărturie făcută încă din 2010 de reclamantul Constantin Enescu prin poligrama „Evoluţie în agricultură” (În holul casei, numit „tindă",/ Avea bunic-un ciob de-oglindă,/ Să vadă-n el cum e ogorul/ Trudit cu greu... aduce sporul?// Nepoţii lui stau la şuetă,/ Cu mâna-ntinsă stau la „chetă",/ Ca bunăstarea să o dreagă.../ Ogorul stă... uitat „pârloagă"...).
Tomata, fruct creștin
Moto: „Trăiau cu sutele de ani/ Bărbaţii-n Galileea:/ Cum nu erau mahomedani,/ Când îşi schimbau femeia?” (Enigmele Bibliei, de Valentin David)
Înțelegător al istoriei spirituale a lumii și al diversității, poate că unii își amintesc că am scris despre religie (vezi „ Jocuri de cuvinte – religie”), despre biserici (vezi „Jocuri de cuvinte – biserică”) sau chiar despre Dumnezeu (vezi „Jocuri de cuvinte – Dumnezeu”).
Despre islam voi scrie în curând, dar mi-au luat-o înainte Ion Diviza prin 2007 în „Antologia epigramei româneşti”, cu definirea plăcerii musulmane (Sanda, fată de codrean,/ S-a luat c-un musulman/ Şi le-a fost o mângâiere.../ Semiluna lor de miere), Gheorghe Enăchescu cu definiția convertirii (Cu criza asta, fără bani,/ Ne facem toţi mahomedani/ C-am început, încă mai an,/ Celebrul post de Ramadan), Dan Căpruciu prin 2005 în „Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală”, cu a sa mare tentaţie (Mă iartă, Doamne, de cinism,/ Dar trec la mahomedanism/ Căci pot, după a lor "scriptură"/ Nevasta să o leg la gură) și mulți alții.
Redevenind serioși, pe când mă străduiam eu să mă documentez despre roșie sau tomată, am primit de la prietenul Nicu Birceanu, colonel și scriitor, adică mâzgălitor de file și de memorii de computer, un mesaj nașpa. Dumnezeu să îl odihnească!
Acum, când se contestă totul, statui, cărți, filme și ce mai vreți, o știre m-a bulversat, cum că este contestat și nevinovatul fruct aztec tomatl, adică tomată sau roșie! Un ziar turcesc anglofon, Hurriyet Daily News, a produs o bulversare publicând din partea unui grup de salafiști, membri ai Asociatiei populare islamice din Egipt, într-un mesaj din Facebook, un apel de boicotare a tomatei, ca fiind un fruct sau aliment creștin!
Salafist scrisei? V-am băgat în ceață? Să ne explicăm. Mișcarea Salafi sau salafistă, salafiya și salafismul, este o ramură reformistă a islamului sunit. Numele derivă de la reîntoarcerea la tadițiile predecesorilor (salaf), primelor trei generații de musulmani cu forma nealterată, pură a islamului.
Aceste trei generații îl includ pe profetul islamic Mahomed și pe tovarășii săi (Sahabah), predecesorii lor (Tabi‘un) succesorii succesorilor (aba Tabi‘in). Practic, salafii susțin că musulmanii ar trebui să se bazeze doar pe Coran, Sunnah și consensul salafilor, ignorând restul învățăturilor hermeneutice islamice.
Mișcarea s-a dezvoltat în Egipt la sfârșitul secolului al XIX-lea ca răspuns la imperialismul colonialist vesteuropean, avându-și rădăcinile în mișcarea Wahhabi din secolul al XVIII-lea, cu origini în regiunea Najd dun actuala Arabia Saudită.
Apelul adresat tuturor islamiștilor depășește orice ințelegere și bun simț. Cu ce să fie vinovată biata gogonea care prin coacere, primind energia de la măritul Soare, devine roșie? Dar mai bine citiți mesajul difuzat pe Facebook:
„Este interzis a mânca tomate (roșii, n.n) pentru că ele sunt alimente creștine! Tomata (biata roșie, n.n.) conține în interiorul ei crucea, iar Allah nu acceptă crucea și sfânta treime.
Tomata incriminată
Vă rugăm sub jurământ, faceți să circule această fotografie! După cum susține o soră din Palestina, ea a avut o viziune cu profetul lui Allah, Mahomed. In viziunea femeii (preaacoperite, n.n.), Profetul plângea si avertiza națiunea sa să nu consume tomate!"
Vedeți în imaginea de mai sus biata roșie scoasă vinovată de delictul crucii, dar și de delirul religios al unor islamiști de aceeași religie cu șeicul care a concesionat pentru zeci de ani Insula Mare a Brăilei, despre care noi am tot scris (vezi „Jocuri de cuvinte - socoteli funciare”). Deoarece unii nu au citit, redau cele scrise acolo.
Fiindcă am pomenit de Insula Mare a Brăilei, dracul (PSD) și-a băgat coada și aici. Aceasta are, în medie, 60 km lungime și 20 km lățime, cu o suprafață totală de 710 km2. Și iată că un şeic arab controlează Insula Mare a Brăilei, cea mai mare fermă din România, pentru 200 de milioane de euro!
Pachetul majoritar de acţiuni al companiei Agricost, care administrează Insula Mare a Brăilei, a fost vândut de Constatin Duluţe (care preluase afacerea de la pesedistul Culiţă Tărâţă), cumpărător fiind compania Al Dahra din Emiratele Arabe Unite, deţinută de şeicul Hamdan Bin Zayed Al Nahyan. Și statul român i-a concesionat rapid terenul pe zeci de ani! Este vorba despre Insula Mare a Brăilei, acolo unde statul român deţine 56.000 de hectare de teren arabil de primă calitate.
Tomate din programul „Dacă muncești la Stâlpeni, ai!” (de pe când trăia cumnatul Dan, Dumnezeu să îl odihnească!)
Acest teren este concesionat integral amintitei firme, aceasta plătind anual o arendă de circa 5 milioane de euro (echivalentul a 600 de kilograme de grâu pe hectar, cât ia și Viorica cu întârziere de un an pentru fiecare din cele două hectare de lângă aeroportul din Arad). Va da șeicul o ordonanță să nu cumva să se cultive acolo tomate, ci trifoi pentru cămile?
Locul unde grădina era plină de roșii (Stâlpeni)
Revenind la fanaticii islamici din Egipt, dacă lucrurile merg in acest ritm în mintea lor, nimic nu ne mai poate surprinde! Oricum, la așa ceva nu s-ar fi asteptat niciun om normal! Dar în contextul negării mondiale, când nimic nu mai e bun, când e război între Israel și teroriștii Hamas și „operație specială” în Ucraina, e posibil orice. Renunțăm la Shakespeare, renunțăm la filme ca „Pe aripile vântului”, renunțăm la Antonescu, la Țuțea, la Nicolae Militaru. Dacă unii au propus să renunțăm și la Eminescu, de ce n-am renunța și la „creștina roșie”? Poate îi scoatem vinovați pe nemți și pe unguri, pe vecinii ungurilor, cei care îi zic tomatei „mărul raiuli”! Îl atenționez pe cel cu bacalaureatul întârziat ca în ajutoarele pe care vrea să le trimită în Palestina să nu introducă roșii importate de la islamiștii turci sau suc de roșii de la Kaufland sau Auchan! Ar fi păcat!
Închin cu „un suc de roșii”, dorindu-vă „să fiți iubiți!”
Articolul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte – tomată.pdf
Descărcați, păstrați, răspândiți-l!
Nitu Constantin
-->
Comentarii
!!!! Mulțumesc! Completări de valoare!
Cadou:
"Tomatina", celebra bătaie cu roşii care atrage mii de turişti în oraşul Bunol din estul Spaniei, a revenit miercuri după o absenţă de doi ani cauzată de pandemia de COVID-19, informează AFP.
Tradiţionala bătaie cu roşii, care durează o oră, este urmată de o petrecere stradală care durează până seara.
"Tomatina" atrage turişti din lumea întreagă, însă în acest an cele 20.000 de bilete nu au fost vândute în totalitate.
Numărul mai mic de participanţi a fost atribuit, potrivit Mariei Valles, restricţiilor sanitare rămase încă în vigoare în anumite ţări.
Originea evenimentului datează din perioada unei dispute ce a avut loc în 1945 cu ocazia Zilei oraşului, care s-a terminat printr-o bătaie generală cu roşii, luate de pe rafturile unui vânzător local de zarzavaturi.
De atunci, criticii evenimentului denunţă o risipă alimentară.
"Mulţi oameni cred că noi irosim surse de hrană", a spus Maria Valles, "însă acestea sunt roşii cultivate în mod special pentru 'Tomatina'". "Dacă 'Tomatina' nu ar avea loc, nu le-am mai planta. Datorită 'Tomatinei', numeroşi agricultori vor avea parte de o iarnă mai bună", a concluzionat ea, referindu-se la cantităţile pe care Primăria din Bunol le comandă cultivatorilor locali de tomate cu câteva luni înaintea acestui eveniment anual. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Ady Ivaşcu)
Mi-ați amestecat cu pămîntul tomatele mele, pe care mi le-a adus special. SADOVEANU