Aveam un cal ”resuscitat”,
(Din balansoar... recuperat)
Era tocit, încă frumos,
Conta că nu mai merg pe jos!
Era frumos...
Copiii mă invidiau,
Cei mari zâmbeau când mă vedeau...
L-au ars când au făcut curat!
Priveam cenușa-nlăcrimat.
Cât am oftat...
Și după ani am revenit,
Momentul mi-am reamintit.
Plâng pentr-o altă jucărie,
Pentru bunica dragă mie
Pentru vecie...
A vrut-o Domnul și-a plecat...
Privesc la fel, înlăcrimat:
La rând, voi fi tot jucărie,
Doar amintirea-mi va fi vie,
Dac-o să fie...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Deosebit poem! Sa nu uitam magia copilariei! Felicitari, Viorel!
Minunate versuri...Felicitări!
Ce draguta e, am zambit dar am si lacrimat citind...ai atins amintiri placute din copilarie.
Suntem ''jucariile'' vietii, dar sa va dea Dumnezeu multa inspiratie si sa mai scrieti asa frumos, d-nule Viorel Croitoru.
O să fie, o să fie,
dacă mai scrii poezie.
Foarte frumos,felicitari