Lângă strălucitul Tron.
Norul de martori revine.
“Domnul judecă în Sion”.
Judecata va fi dreaptă
Dar, surprinzător!!!...
Laudele pământeşti
Aici, acum, dispar!
Stau în faţă acuzaţii
Milioane mici şi mari.
Se înfioară Împăraţii
Între hoţi şi-între tâlhari!
Primul suflet vine-n faţă.
A trăit în nepăsare
Şi-a murit nemântuit.
De Domnul este-ntrebat:
- Tu cât ai trăit în viaţă
“Cuvânt” de ce n-ai primit ?
- Eu?...dar... aveam avere multă
N-aveam vreme de gândit!
Şi-a chemat Judecătorul
În primul nostru proces:
- Avraam, ce-aveai în lume
Când din lume te-am ales?
- Doamne, mii de robi şi roabe
Turme, greu de numărat!
Saci de aur şi podoabe
Şi veşminte de Împărat.
- Şi-ai putut primi Cuvântul
Tu, bogatule Avraam?
- O!!!...dar, de-ar fi fost...
Al meu, întreg pământul
Sufletu-mi, tot Ţie-ţi dăruiam!
Se rosteşte acum sentinţa
Vine altu acuzat:
- Tu de ce-ai respins credinţa?
- Doamne, eu... eram bolnav în pat!
Şi din norul cel de martori
Vine unul din norod:
- Cât erai tu de bolnav?
Întrebă îndată Domnul
Pe îndureratul Iov.
- Împărate!!!... niciodată
Ceasu-acela n-oi uita.
Mă aflam atunci pe cruce
Parcă lângă crucea Ta!
Dar de credinţa cea dreaptă
Doamne, nu m-am lepădat!
Domnul judecă pe altul
- Tu de ce-ai respins credinţa?
- Doamne… atunci pe la noi
Doar doi, trei ţineau credinţa!
La un semn apare-alt martor
Cu păr alb în alb veşmânt:
- Spune tu, cu tine alături
Câţi credeau pe acest pământ?
- Doamne, când vesteam potopul
Răspund martorii cu greu
Nimeni nu urma credinţa
Nimeni Doamne… decât eu!
Iată, acum de astă dată
Urmează o acuzată:
- Tu, de ce nu mai primit?...
- Doamne!!!... eu aveam atâta
De cusut şi de îngrijit!!!...
Domnul cheamă pe Iudita:
- Pe câţi oare îngrijeai
Doar doi, trei?...
- O!... nu Stăpâne!...
- Şi pe noi…ba şi pe noi!
Se auziră multe glasuri
Strigătele din norod.
Vine altă acuzată:
- Tu, o Doamne Preaslăvite!
Tu ştii... eu... eram frumoasă!
Şi… învinsă la ispite!!!...
- Spune! strigă Salvatorul
Tu Maria din Magdal
Cum erai?
- Eram frumoasă!!!…
Şi pluteam pe al vieţii val.
Sufletul, era în lanţuri
Tare prins şi ferecat
Dar eu am venit la Tine
Şi Tu toate-ai sfărâmat.
Un alt acuzat primeşte
Fioroasă întrebare:
- Tu, Duminica munceai
Şi la slujbă nu veneai?...
- Doamne!... nu mă lăsa-n jale
Eu stăteam departe-n cale!...
- Domnul face un semn spre gloata
Juriul marelui examen
Şi se vede-un car deodată
Şi din car coboară un famen:
- Tu spre Templul Meu de unde
Te porneai când te chemam?...
- Eu?... Din Africa Stăpâne!...
Din Etiopia veneam…
Se rosteste scurt “sentinţa”.
Este adus alt acuzat:
- Doamne, Tu… chemai prostimea
Eu eram un Magistrat!!!...
Domnul iar alege-un martor
Unul singur e deajuns:
- Luca, ce-ai fost tu în lume?
- Doctor!... martorul a spus.
Domnul judecă-nainte
Vine-un Prinţ de mare neam
- Tu, de ce-ai respins credinţa?
- Eram Rege… nu puteam!
Şi ca martor, i-a ascultă:
- Tu Estera cea frumoasă!
Când cu drag urmai credinţa
Ce erai?
- Împărăteasă!!!...
Vine altul la întrebare
E un acuzat cu vază
Care cere-o amânare:
- Vreau un avocat de seamă!
Dau oricât să fie adus!
- Prea târziu!!!... răspunde Domnul
Până acuma să-ţi fi pus!
Domnul judecă-nainte
Vine altul acuzat:
- Doamne, eu… eram prea tânăr
Când din lume m-ai luat!...
- Ieremio!... zice Domnul
- Da!... răspunde el umil
- Cum erai când Ţi-am spus “vino?”
- Eram Doamne… un copil!
Şi în rând cu Ieremia
Vine din norul cel Sfânt
Iosif cel frumos şi tânăr
De ispite neînfrânt.
Samuiel cel din pruncie
Domnului s-a închinat
Iosua din ţara Sfântă
Cea promisă, ce-a intrat
David cu praştia-n mână
Un copil cu păr bălai
Şi cei trei ce-au stat în flăcări
În cuptoru-nfierbântat.
Vine Ioan Botezătorul
Ce pe Domnul îl priveste
Şi copiii care-n Templu
Cu osanale-L primeşte!
Vine apostolul iubirii
Tinerelul înţelept
Ce şi-a sprijinit la cină
Capul pe Cerescul-Piept
Vin cei tineri ca o rouă
Cu podoabe Sfinte-n zări
Vin cântând cântare nouă
Cu glasuri ca de viori.
Acuzaţii pleacă fruntea
Şi se-ntorc înlăcrimând
Domnul judecă-nainte
Sufletele rând pe rând.
Iar tu, cel ce crezi în Cruce
Încă n-ai apărător?!!!...
Crezi tu, că la Judecată
Vei sta tot nepăsător?!!!...
Nu umbla urmând în viaţă
Din păcat în alt păcat
Că la ultima sentinţă
Nu există avocat!...
-->
Comentarii
Multumesc din tot sufletul si din toata inima mea, ca-mi reamintiti frumoasele versete din Dumnezeiestile Scripturi! Noi ce-i ce cunoastem glasul Pastorului nostru , vom veni dupa EL cu riscul de a ne pierde, toti prietenii, chiar si pe noi insine. : "Veniti la Mine toti cei horopsiti si apasati, ca la Mine veti gasi odihna!" Numai dragostea Lui plina de dulceata, face aceasta minune si cu siguranta,vom merge dupa Iisus, fara nicio plata pamanteana . Sa fiti binecuvantat! Cu rdag Elisabeta.
Multumesc si iubitei Prietena Doamna Lenus. toate cele bune!
Binecuvântaţi să fie ochii care văd ceea ce vedeţi voi, pentru că mulţi regi şi profeţi şi-au dorit să vadă ceea ce voi vedeţi şi nu au văzut să fi auzit ceea ce auziţi voi dar nu au auzit.
Te slăvesc pe Tine, Părinte căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
Pentru că acela care va fi mare înaintea ta va fi slujitorul tău, iar cel care va fi primul, va fi sclavul tău, aşa cum Fiul Omului nu a venit să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea viaţa ca o răscumpărare pentru mulţi.
Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu şi moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
Căci flămând am fost şi mi-aţi dat să mănânc.
Însetat am fost şi mi-aţi dat să beau.
Străin am fost şi m-aţi primit.
Gol am fost şi m-aţi îmbrăcat.
În temniţă am fost, şi aţi venit la Mine.
Bolnav am fost şi m-aţi cercetat.
Şi Mă veţi întreba: "Când Ţi-am făcut acestea?"
Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici,
Mie Mi-aţi făcut.