Când în genunchi uscați, adânc mă îngropa
Durerea spin, a crucii mele grele dintre umeri
Mi te-ai născut, ca vis și caldă foc, tu steaua mea
Și ai avut răbdare, ca nașterea să-mi numeri.
Pe când, cu părul smuls, din trunchi și fără vină
Ecoul mă lovea morbid cu dinții de pereți și știrb
Tu mi-ai udat căsuța albă din copac, la rădăcină
Cu smirnă albă, fum de-încredințat și dulce nimb.
Când foamea de prea viu mă transforma în țintă
Și când durerea cruntă, gust nici nu mai avea
Ai copt, tu inimioara mea de mâine, o plăcintă
Să gust fierbinte, bucată dulce, dragă dintr-o stea.
Și când am vrut să-ți cânt amar de dor și despre jale
Mi te-ai ivit aievea, în gara aceea fără liste de plecare
Erai tu roata mea întreagă, lipsă, a carului cel mare
Bucată dintr-o stea știută, fierbinte, timp uimit, pe care
Te voi iubi continuu și fără de sfârșit!
02 12 2012
ȘTEFAN OANĂ
-->
Comentarii