juridice-21

[Viorel Gongu]

Stau acasă şi nici nu ştiu ce zi mai este. Mihai arată din ce în ce mai încordat. Neliniştea i se ghiceşte pe chip şi se simte şi când doarme. Nici pescuitul şi nici poezia nu îl remontează. Pasiunile lui au rămas în stare latentă. Îl simt, în stare aceasta nefirească în fel şi chip: nu mă mai ia în braţe, nu mă mai caută cu talpa pe gambă, în somn. Ştiu că e o formă de a "rupe" scurgerile de energii negative. Nu lasă nici câinii să se apropie de el. Şi ăsta e un mod de a-şi arăta dragostea, nepermiţând energiilor negative acumulate să se scurgă în animalele sau în oamenii dragi lui. Poate este prea încrezător în capacitatea lui de a "digera" de unul singur tot acest val de acumulări. Nici în dimineaţa asta nu cântă în baie cînd se bărbiereşte. Sunt în "postnatal" şi nici nu ştiu cum să-l ajut pe Mihai dar nici nu mă lasă. A închis ermetic toate uşile prin care aş fi putut întinde o mână cu care să-l mângâi măcar. Intru pe site-ul lui şi citesc câteva poezii. Recitesc cu drag versurile cu "două cârje". Cad pe gânduri. Sprijinul reciproc, pe care ni-l datorăm, mai ales la greu...Mă mulţumesc să-i respect "lipsa de comunicare". Îmi e mai comod aşa? Sunt egoistă? Sunt "cuminte" şi îi respect opţiunea? El iese din baie, cu halatul legat neglijent. Nu e el cel mai ordonat dar...
-Dragule, aşează-te şi spune tot!
S-a aşezat cuminte şi parcă abia aştepta să-l intreb. A răsuflat adânc şi a început să-şi deşerte sacul.
Metodic, sintetic şi succint, lucrurile stăteau cam asa:
-Ascultă-mă şi unde crezi că e cazul, te rog să mă opreşti şi să ceri detalii, să pui întrebări, să ceri explicatii, mi-a spus cu voce egală. Costel e de negăsit! Contestarea paternităţii nu o poate face decât el. Există alternativa ca tu să faci demersul, în numele copilului. Nu întrevăd o rezolvare rapidă şi amiabilă...
-Ai atâtea relaţii, atâţi prieteni. Roagă-i să-i dea de urmă.
-Am făcut demersuri. Acum doar trebuie să aştept, dar ştii cât de grea e aşteptarea.
Aud mişcare şi scâncetul lui Adam răzbate prin boxa audio.
Am urcat precipitat. Nu e nimic grav. L-am schimbat, l-am alăptat şi acum doarme. Cobor, şi Mihai continuă:
-Mihaela şi-a angajat avocat, unul cu "ştate vechi" în branşă, specialist în a-şi hărţui preopinenţii. Probabil partajul este miza. Şi prima mea doamnă a obţinut maximum din ce se putea obţine dar asta pentru că aşa am dorit eu. "Luptătorul" din mine nu vrea să cedeze dar această luptă cui foloseste? Voi"comprima" timpul şi voi "închide" acest "cont".
Pe măsuţă, în faţa lui erau o mulţime de acte răvăşite şi caiete cu notiţe şi însemnări. Cu paşi egali, "cârja" mea a ieşit spre piscină. Pentru prima dată de când suntem împreună, mă uit prin hârtiile şi notiţele lui. Facturi, garanţii, contracte, hotărâri judecătoreşti, procuri, extrase de cont. Un caiet mai gros, cu scoarţe de vinilin, mi-a atras atenţia. L-am răsfoit. Pe multe pagini, erau structurate un fel de capitole, câte unul pentru câte o femeie. Descrieri amănunţite ale aspectului, cum au fost cunoscute, evoluţia "relaţiei", aprecieri analitice asupra comportamentului "în pat" şi în societate. L-am închis auzind paşii lui."Prietenul" meu mi-a servit o întrebare greu de digerat:
-Eşti şi tu pe listă? E închisă lista sau e deschis "capitol nou" pentru tine?
Mihai a strâns în grabă hârtiile şi caietele, le-a introdus întro geantă veche, pe care a pus-o "bine".
Întrebările nu-mi dădeau pace. Le-am alungat... dar nu! Doar le-am amânat.
"Domnul şi stăpânul meu", preocupat, şi-a consumat micul dejun, apoi a urcat la Adam să-l vadă. A coborât grăbit. A mers în spatele casei şi cu un cristal uriaş de cuarţ în palme privea soarele cu genele aproape lipite. Am păstrat discreţia din delicateţe dar şi din curiozitate. A luat o cutie cu sare de mare, a-ngropat cristalul în ea apoi a pus un pumn de pământ deasupra. Priveam un pic amuzată, un pic temătoare, la acest ritual pe care nu-l înţelegeam. A încheiat toată acea pantomimă şi, după cum s-a apropiat, am fost sigură că a simţit, tot timpul, prezenţa mea.
M-a sărutat pe frunte(cam superficial mi-am zis) şi a plecat cu o undă de grijă pe faţă. După o jumătate de oră m-a sunat:
-Iubito, azi îmi voi pregăti şi dosarul de pensie.
El a închis iar eu am rămas cu gândurile. M-aş fi uitat din nou în caietul ACELA dar parcă mi-era teamă.
Am ieşit în spatele casei şi am dat târcoale cutiei cu sare marină, fără să o ating. Am privit-o numai. Ce ciudat suna că Mihai va fi pensionar.
Sunt nevasta unui pensionar!?

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]