de arătătorul îndoielii atârnat
la cina de fiecare zi
se-mpărtăşeşte nemişcarea
nu întotdeauna pâinea găseşte gura potrivită
sângele zvâcneşte flămând saltul frângere oarbă
mers pe tăiş de genune
ţine pagina primă
bule de şoapte rostogolesc
geografii stranii între sânii cuvintelor
ştiu frunza nu-şi alege creanga prin care respiră
de visele tale am mâinile ude
aplec troiţa dorului cumpăna braţelor
între două anotimpuri cu tine
culeg seminţe fără de vârstă
am să despăduresc marginea cerului
de umbre
din rodie un cupidon dirijează
mărfare cu dragoste traversează vertebre de aer
dor hoinar sub cingătoare de taine
printre maree de noapte vâslesc repudiate griji
alege oare izvorul
stânca pe care-o străpunge
din săgeată curg pulsiuni de frenetice lumi
dar arcaşul
cine-l alege să ţipe cu viaţă?
-->
Comentarii
Citit cu drag acest poem frumos