La cosit
Zarea-i molcomă și rece,
Licăriri se văd în zare,
Când cu coasa în spinare,
Grăbit urc,cobor cărări…
Iar în aerul ușor ,
Ca o apă de izvor
Valuri las ca un vapor,
Spărgând țarmuri de tăceri!
Speriat țipă-un lăstun,
Care s-a pierdut în fum,
Ca un boț negru de tină,
Aruncat dintr-un alun.
Dintre nori, țip-un erete ,
Parcă despicând înaltul
Tot privindu-mă hulpav,
Când c-un ochi,și când cu altul.
Dar eu urc,cobor coline
Să termin iarba rămasă,
Cărând soarele cu mine,
Ca pe-un măr înfipt în coasă!
-->
Comentarii