La creştet ...
La creştet am lumină, în rest doar o tăcere,
dar nu mă pierd în somn,
când luna e cernită,
tumultul meu e ceaţa, durerilor
din sfere,
lumina ce-i în mine,
când viaţa mi-e umbrită.
Eu nu mă simt, iubito, virtute,
nici plămândă,
nici drumul cel de taină şi nici
viscere nopţii,
doar vorba îmi e vers,
tăcerea mi-e osândă,
am frunze doar silabe ...
dar nu sunt în adopţii.
Sunt doar atât, un strigăt, strigat
neîncetat,
o sevă de copacii şi-n toamna lor
mă nărui,
mi-e gândul alergare, dar
visul mi-e curat,
sunt prada unei vieţii,
sentinţei ei mă dărui.
-->
Comentarii