Doru-mi-i de maci în grâu,
Noaptea-n înstelări divine,
Când îşi plânge apa-n râu
Focul inimilor pline.
Hai să punem la fereastră,
Pe pervaz cu trase storuri,
Vasul cu muşcata noastră
Ce înfloreşte-n inimi doruri.
Ori purtaţi de vântul serii,
De prin văi şi până-n stepe,
Să culegem miezul verii
Din copitele la iepe.
Să străbatem zarea-n lume,
Alergând ca mânjii teferi,
Până se vor face spume
Şi în coame cu luceferi.
Când am paloşul la brâu,
Iar pe umăr port o flintă,
Tu, iubito, pune-mi frâu,
Ca iubirea ce ne-alintă.
La întoarcerea acasă,
Codrii să-i străbat călare
Şi în ierburi, ca o coasă,
Să mă-ntunec la chemare.
Tihna asfinţind aproape
La crepuscul de lumină,
Să mă plângă-n râuri ape
Şi pădurea din colină.
Când o lacrimă fierbinte
O să-ţi cadă pe obraz,
Să nu uiţi că-n necuvinte
Stă muşcata din pervaz.
-->
Comentarii