Sămînța noastră poartă o boală incurabilă
Transmisă urmașilor, – moartea insensibilă –
Și grele păcate ne-adună, ca o căpușă
Ciuruind speranța, spre neant ne deschide o ușă.
Învechit de ani, în modernism trecut absent,
Grăbesc pașii ca să nu pierd trenul spre... prezent,
În tîrgul de iluzii să cumpăr apă vie,
De-ar fi să-mi vînd sufletul pe veșnicie,
Două vieți aș vrea ca să trăiesc deodată:
Una aici cu toți muritorii laolaltă,
Iar a doua pe internet, imaterială,
Cu draci și sfinți în luptă pentru...morală,
Voi păcăli soarta ca să scap de fatalitate:
– O viață unde moartea împarte dreptate –
Și, ca să mă desprind de trista realitate,
Arunc o ancoră pe “net”, de stabilitate.
Aici, aproape-dar departe, oricine poate să vină,
Imaginar, de la celălalt capăt de... lumină,
Chip real (sau drac?), numai Dumnezeu-Sfîntul știe
Și ți-l faci prieten(sau dușman?), cu bucurie.
Dai cu banul sau...culegi!, alegerea-ți aparține
Sau mai bine testezi: la-nălțime de se ține,
Cum mi-am ales și eu, pe testare…confuză!
Dovadă această-ncercare să cuceresc o…muză:
.............................................................
Cînd, mirat, Soarele sfîrșitul și-l amînă,
Pierduți în timp, alergăm ținîndu-ne de mînă,
Doar tu și eu, sfidînd vîrtejurile vieții,
Plonjînd încrezători în valurile tinereții,
Mîngîiați de iarba crudă, covor sub picioare,
Cu lacrimi de rouă - șirag de mărgăritare,
Adiați pe frunte de o briză de aer curat –
Îmbăiați în inocență și cu obraz îmbujorat
Sub o salcie mă opresc – brusc – din alergare,
Direcției (vieții) tale să-i fac o schimbare –
Inerția purtîndu-te pe rotiri cerești
Și în brațele mele – refugiu – să te oprești,
În păr cu o cunună de flori – zîna zorilor –
Și în brațe un buchet de liliac, – plăcerea ochilor –
Ochii tăi mă mîngîie cu raze, surîzători,
Așteptînd să-i răcoresc cu o ploaie de sărutări
Ruga-ți fierbinte se-mplinește: îndată o ploaie
Curge pe ochi-n lacrimi și pe gură, șiroaie,
Dar două scuturi, ca doi munți, stau în apărare-i,
– De piept mă despart – să apere onoarea fecioarei:
Sînii, Everest de dor, se descarcă fulgerător –
Un trăznet în pieptul meu, ca din nor, cutremurător,
Ca un lanț îmobilizîndu-mă-n brațele tale,
Neîndrăznind să cobor cu...gîndul mai la...vale,
Dar ai înțeles că te miroseam, ca pe o floare,
Îmbăiat în parfumurile fine-mbătătoare
Și nu ți-ai fi dorit o dragoste... împlinită,
Păcătuind să ajungi o floare veștejită.
MdRaesculum, 10.04.2013
-->
Comentarii
Ei, Maria, pînă la 31 de/mai ai (așa se spne la noi, în loc de ani)
io ma opresc la 31 Mai(parca asa am inteles io cu 1Mai bun...)si cu siguranta al meu e 1! Lasa tu iepurasii pentru copii , noi...dar oare eu mai am mult pana nu dau in mintea lor? Pana una alta , Paste linistit si plin cu de toate ,numai bune as vrea sau macar ,mai mult bune, relele sa se spele sau duca-se!
Mary, chiar nu m-am gîndit pînă la 30 și... Poate fi și doar o muză și...bună.
....poate sunt iepurașul din oul de Kinder, cînd îl desfaci...
...să ai cîți iepurași dorești și zîmbete nedezlipite de buze!
Cu drag
Mai, mai ,mai ca bun e unul, restu' vin automat ... 2,3... unde sa ma opresc, la 30 sau 30 si... 1? Sarbatori cu iepurasi ," incondeiati ' cu zambet sa fie si tot ce-ti doresti!
Păi, cum altfel(?!), Mary, o fi muza cucerită, cu așa o invitație...
1 Mai bun nu găsești!
e-he-heeiiii , strasnic net gasii aci, ca de autor ce sa mai zic! ( si iaca , muza cucerita. ma laud si io, no! pai? cum altfel?)
Mulțam, Lenuș! O muză cucerită....
Citit cu drag!