La hramul satului
( Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil)
- I -
Răsună clopotul şi toaca peste sat,
acum, în sfânta zi de sărbătoare,
deasupra noastră norii negri se despart
şi lasă cer senin până în zare…
Chemarea Domnului răsună-n unde lin,
cu lumânări şi jertfă ca străbunii,
făcându-şi semnul crucii, simbolul creştin,
ofrandă la altar aduc bătrânii.
Copiii cu smerenie în jur privesc.
La iconostas se roagă şi pun flori
Se-aude în surdină corul îngeresc,
liniştea, tămăia, Doamne-ţi dau fiori.
Arhanghelii ocrotitor din cer privesc,
spre credincioşii care se închină,
supuşi, în Casa Domnului şi-şi pomenesc,
pe cei plecaţi spre locul cu lumină.
- II -
Se-ntorc acasă toţi, când slujba s-a sfârşit,
copiii mai cuminţi, fără fasoane,
gândind la liturghia ce s-a săvârşit,
bătrânii sprijinindu-se-n bastoane,
Aşteaptă-acum cu masa-ntinsă pentru hram,
pe cei poftiţi în grabă să sosească,
să-i ospăteze de la cei străini la neam,
la praznic – pe cei morţi să-i pomenească.
În spuză zac sarmale-n oalele de lut,
iar zama fierbe-ncetişor pe plită,
colacii, pâinea, cozonacii s-au făcut,
friptura la ceaun e pregătită,
De Sfinţii Voievozi e sărbătoare-n sat,
băieţi şi fete-n cârduri se adună
şi-n ritmuri de fanfară, pe-nserat,
în Roata vieţi-nvârt hora străbună.
-->
Comentarii