La joacă

[Nicolae Valareanu Sârbu]

După o noapte vine alta la fereastră,
stelele se risipesc prin pomii de vizavi,
moartea trece pe drum.

Privesc până târziu prin geam,
bunica îmi pregăteşte patul şi pledul.
Pe masă mai zăbovesc câteva bucăţi de plăcintă,
mânâc şi lampa dă semne de oboseală,
afară este mai lumină ca înăuntru,
mă culc.

Dimineaţa copiii mă aşteptă în răscruce,
este şi unul mai mare, jerpelit şi cu nasul mare
care mi-a înşfăcat plăcinta din mână,
ceilalţi râd, nu s-a întâmplat nimic,
mi-au spus că poate fi un prieten bun
care ne apără de copiii din satul vecin,
ăsta mă măsura cu coada ochiului
şi rânjea binevoitor.

Bunicul care pe semne îl văzuse
m-a întrebat al cui este şi ce hram poartă,
i-am spus că nu ştiu, vine de pe uliţă-n sus,
...aha a zis. Să nu te cerţi cu el
săracul e un bun prieten dacă-l respecţi
şi a plecat la treburile lui.

Eu am rămas mai departe la joacă.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]