Ne vor lovi cu pietre, vom fi alungaţi
ca doi schismatici în deşert,
e prea multă linişte, hai să plecăm.
Ne biciuie frustrarea pe faţă şi pe ochi
pornim pînă nu se-nfundă drumurile, până norii
nu aruncă cu fulgere sticloase în noi.
Cu rasuflarea tăiată, prin ploaie
îţi voi deschide fereastra unui gând,
ce-mi mistuie inima şi o coace întreagă
la focul aprins dincolo de râu.
În odaia în care duhul apei doarme
ochiul cerului stă nemişcat şi priveşte
cum despovărată de veşminte, iubită
măsori întunericul cu braţele albe.
Cu ochii mari, îngheţaţi pe mine, spui
ne vor lovi cu nepăsare, vom fi uitaţi
aici la margine de râu
şi cred că-i atât de frumos
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii
Un poem minunat..Felicitări!
Pe o margine de râu,
împletesc ochii uitaţi
pierduţi prin ploaia nopţii
mergând prin labirintul
gândurilor...