La margine de râu

Ne vor lovi cu pietre, vom fi alungaţi
ca doi schismatici în deşert,
e prea multă linişte, hai să plecăm.
Ne biciuie frustrarea pe faţă şi pe ochi
pornim pînă nu se-nfundă drumurile, până norii
nu aruncă cu fulgere sticloase în noi.

Cu rasuflarea tăiată, prin ploaie
îţi voi deschide fereastra unui gând,
ce-mi mistuie inima şi o coace întreagă
la focul aprins dincolo de râu.

În odaia în care duhul apei doarme
ochiul cerului stă nemişcat şi priveşte
cum despovărată de veşminte, iubită
măsori întunericul cu braţele albe.

Cu ochii mari, îngheţaţi pe mine, spui
ne vor lovi cu nepăsare, vom fi uitaţi
aici la margine de râu
şi cred că-i atât de frumos

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulţumesc lenuş, versurile tale frumoase mă incântă.
  • Un poem minunat..Felicitări!

    Pe o margine de râu,

    împletesc ochii uitaţi

    pierduţi prin ploaia nopţii

    mergând prin labirintul

    gândurilor...

Acest răspuns a fost șters.
-->