Scribul trage o linie, - final de soartă(!?)
Adună anii - nori ce vremuiesc pe boltă:
Trecute veacuri, pierdute-n amăgire,
Se-nghesuie visuri şi speranţe de iubire.
Ai coborât din rai la mine-n cărare
Să-mi tulburi apele de resemnare;
Trestie mlădiindu-se-n mijlocul lanului,
Părul unduindu-se-n bătaia vântului
Un ochi şiret, ascuns sub pălărie,
Cu valuri limpezi pe sâni te-mbie
-Tentaţie- să-I curgi cu ochii o mângâiere,
În fremăt de frunze, o irezistibilă chemare.
Buzele-mi îţi mângâie poarta sărutului;
Adapă dorul din apa neînceputului
Ce curge – lavă – din izvorul sufletului.
Fericirea pluteşte în înaltul infinitului.
MdRaesculum 11.04.2010
-->
Comentarii
Minunat poem...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş