Boarea dimineții murmură pe țărm,
în jurul grămezilor de alge,
Valul înspumat scoici culege,
pe fruntea noastră razele dorm.
Mireasma se ascunde în zori de vară,
valul atinge curios frunțile sărate,
Mă privești în ochi fără cuvinte,
printre raze un nor se-nfășoară.
Aud valul în sideful strălucitor al scoicii,
un ceas pe nisip vreau să desenez,
Flutură în zare privirea, visez,
ascund un gând la umbra stâncii.
La țărm vin și pleacă mereu valurile,
sub cortul cerului razele de soare,
Din senin o ploaie cade în mare,
îmbrățișează boarea bine chipurile.
O briză înfiorată din largul mării,
pe nisip ceasul atentă îl caut,
Valul înspumat peste el a trecut,
În liniștea dimineții, simt gustul sării.
Ploaia de vară stinge jăratecul soarelui,
bem cafeaua dintr-o ceaşcă albă,
Tu îmi dăruiești o frumoasă salbă,
printre gene se ascunde zâmbetul visului.
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos!
"Tu îmi dăruiești o frumoasă salbă,
printre gene se ascunde zâmbetul visului"- super!
Îmi place marea inspumata,
De soare frumos colorata,
Când marea săruta malul,
Aș vrea să știu ce ascunde valul.
Multumesc, Dorina!
De ploaia se reîncarnează-n mare
Și valul ne transmite „gustul sării”,
Poate că malul pregătește o serbare
Pentru ca noi să nu îl dăm uitării.