Labirint întunecat
În democrație, rău ne-am încurcat
Am vrea să o dregem, dar nu e ușor.
Idealul nostru s-a cam bifurcat
Gustul libertății este acrișor.
Să ne corectăm nu știm și e păcat,
Apelăm în schimb tot mai mulți la umor.
În democrație, rău ne-am încurcat
Am vrea să o dregem, dar nu e ușor.
La cârmă mai vine câte-un succesor,
Dar nu face nimic căci e atacat
De „ce-i care-au plecat” și chiar de popor.
Of, speranța noastră, în timp, s-a blocat.
În democrație, rău ne-am încurcat...

Comentarii
Speranța moare ultima, dragă Aurelia. Noi nu vom știi să argumentăm vreodată dacă democrația e mai bună decât comunismul sau dacă secolul trecut (pe care două războaie mondiale l-a umbrit) a fost mai acceptabil decât clocotul în care trăim astăzi. Putem doar să ne dăm cu părerea. În schimb istoria probabil că va scrie adevărul.
Acest „Labirint întortocheat” pe care tocmai l-ai citit și apreciat face parte din felul meu de-a scrie. E greu și inutil să te debarasezi de cotidian și să scrii despre frunze sau extratereștrii. Nu-mi doresc acest lucru. Dacă scriu, pentru că Cel de Sus mi-a dat impuls, vreau ca prin cuvântul meu să încerc să schimb ceva, cumva în realitatea dură care ne pândește la tot pasul.
Despre iubire se poate scrie ușor, dar un protest în versuri implică și un anumit curaj al autorului.
P.S. Te pup și te îmbrățișez pentru rezonanță și prezență.